Sake ţine un jurnal (28)

În ultimele două săptă­mâni, evenimente în comunitate n-au prea fost. Sau or fi fost, dar n-am aflat eu de ele. Ba de unul am aflat, dar Sorin nu m-a dus, fiind prins într-o conversaţie la o cafenea. Profesorul Jacques Bouchard a conferenţiat la Centrul comunitar de pe strada Côte-des-Neiges,  despre fanarioţi. Poate că am ratat ocazia de a afla ce căţel avea domniţa Ralu, fiica lui Vodă Caragea (nicio legătură cu poetul montrealez). Sigur a avut unul, pentru că, după cum bine zicea Confuzius, “o domniţă fără căţel nu-i domniţă”.

În lipsă de evenimente, sufăr de un blocaj de scriitoare. Pentru că n-am un amărât de subiect, mă torturează întrebările. De ce scriu? Pentru cine scriu? Până când să mai scriu? Şi,    evident: Ce să mai scriu? Uneori, îmi zic: Mai bine, lasă! Noroc cu ştirile de apartament, care sunt inepuizabile.

De trei zile, când e acasă, Cristina stă mai mult în baie. Pentru că are. Marele eveniment din apartamentul nostru e redarea în folosinţă, după trei săptămâni de şantier, a sălii de baie.

În acest timp, Sorin continuă lectura unei biografii voluminoase a lui Hunter Thompson, dar îl sâcâie întrebarea cu nuanţă de reproş pe care i-a pus-o zilele trecute, la telefon, o cititoare de-a mea, ea însăşi scriitoare: Cum poate egoismul să facă bine la scris? Pe neaşteptate, îi vin în cap vorbele poetului George Filip la nunta cu dublă lansare din septembrie. În fine, nu chiar vorbele, că le-a uitat, ci ideea din ele: poezia se naşte din suferinţă şi de-aia poeţii sunt rari. Apoi îşi aminteşte de Blaise Cendrars, cel care-şi dorea ca bucuria încercată de scriitor în procesul scrisului să rămână, pe mai departe, un secret pentru cititor. Altfel, credea el, s-ar merge sigur spre o ajustare în minus, dacă nu o anulare a veniturilor scriitorului, pe motiv că nimeni nu-i îndreptăţit la două plăţi pentru un acelaşi efort.

Sorin pune deoparte biografia lui Hunter Thompson şi încearcă să-şi facă puţină ordine în avalanşa de idei. Este George Filip un adept al teoriei lui Blaise Cendrars? A dat altruismul vreodată o carte bună? De meditat.

În fine, dacă stau să mă gândesc bine, marea ştire a zilei e că vine iarna. Prognoza meteo pentru Canada dată de Traian Gărduş în volumul de elegii “Lacrima interioară” (Ed. Altum, 2009) rămâne valabilă: “Prevăd o iarnă grasă în zăpezi”. Când a dat peste ea, Sorin a pus mâna pe telefon şi şi-a luat un rendez-vous, pentru schimbatul cauciucurilor.

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare