- Economia românească primeşte veşti bune din Canada. Varianta on-line a publicaţiei montrealeze LaPresse a publicat recent o informaţie conform căreia compania canadiană Bombardier Transportations a vândut unei firme din România licenţa de producţie pentru trenul de mare capacitate AGC. Conceput în Franţa şi vândut deja în peste 700 de exemplare către Societatea Căilor Ferate Franceze, trenul canadiano-francez urmează să fie construit şi în România, la Cluj (de firma Remarul 16 Fe-bruarie) şi vândut în 6 ţări din sud-estul Europei: România, Grecia, Bulgaria, Croaţia, Serbia şi Muntenegru. Vestea bună pentru români, care nu apare totuşi în articolul publicat de LaPresse, este că Societatea Română de Căi Ferate are în planul de dezvoltare pentru următoarea perioadă achiziţionarea a 240 de trenuri, începând cu 2012, anul în care va începe producţia la Cluj. Trenul de mare capacitate AGC va putea atinge o viteză de 160 de km la oră şi va putea transporta între 160 şi 220 de călă-tori, în funcţie de model şi de numărul de vagoane.
- Ottawa Citizen, cotidianul de limbă engleză ce apare în capitala Canadei, publică un articol despre România care ar putea să-i şocheze pe mulţi dintre cei care luptă împotriva investiţiei companiei canadiene Gabriel Resources, de la Roşia Montana. Phelim McAleer este un ziarist canadian de origine irlandeză care a lucrat în Romania pe post de corespondent al publicaţiei Financial Times, perioadă în care convingerile sale ecologiste au început să-şi piardă din forţă. Motivul? Campania dusă de “ecologiştii înstăriţi din Vest” împotriva exploatării miniere de la Roşia Montană dăunează, în opinia ziaristului canadian, nu doar muncitorilor din mine (care se văd în imposibilitatea de a avea slujbe bine plătite şi sigure), ci chiar locuitorilor zonei, care sunt ţinuţi într-o stare “avansată” de înapoiere. Phelim McAleer notează în articolul său că aproape toate acuzaţiile aduse de ecologişti proiectului de la Roşia Montană erau “rău intenţionate, exagerate sau pur şi simplu false”. Acuzaţiile de poluare sunt false, pentru că Roşia Montana este deja poluată de cei 2000 de ani de minerit, în timp ce compania canadiană plănuia chiar să cureţe zona de efectele poluării, spune ziaristul. Cât despre mutările forţate ale localnicilor, McAleer afirmă că, din contra, oamenii se mută de bună voie, fiindcă primesc, în schimbul unor case dărăpănate, sume de bani care depăşesc cu mult valoarea lor de piaţă. Însă, în opinia lui Mc Aleer, cea mai şocantă afirmaţie făcută de ecologişti este aceea că “localnicii doresc să-şi păstreze stilul de viaţă idilic”, pe care viitoarea exploatare ar urma să-l distrugă. Stilul de viaţă “idilic” pe care ar urma să-l distrugă exploatarea minieră de la Roşia Montană înseamnă, în opinia ziaristului canadian, 70% şomaj, două treimi dintre localnici lipsiţi de apă curentă şi folosind WC-uri aflate în fundul curţii, în ierni în care temperatura scade şi sub minus 20 de grade.
- Postul naţional de televiziune CBCNews a dat publicităţii lista câştigătorilor de la cea de-a 38-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film “Emmy Awards”, care a avut loc recent la New York, Statele Unite. Printre câştigătorii menţionaţi de CBC, la categoria Arts Programming figurează şi filmul “Lumea văzută de Ion B.”, un documentar realizat de Alexandru Nanău despre viaţa unui homeless din Bucureşti (Ion Bârlădeanu). Acesta a devenit unul dintre artiştii renumiţi ai României, după ce lucrările lui au fost descoperite în mod întâmplător de proprietarul unei galerii de artă din Bucureşti.
- Ediţia din 19 noiembrie a prestigiosului ziar canadian Globe and Mail publică, sub semnătura lui John Allemang, un interesant articol în care foloseşte, printre alte exemple, cazul dezgropării recente a foştilor dictatori comunişti Nicolae şi Elena Ceauşescu pentru a arăta cât de departe a ajuns obsesia oamenilor legată de viaţa şi de… moartea celebrităţilor. Dacă Ceauşeştii au fost dezgropaţi pentru că lumea era curioasă dacă au fost cu adevărat îngropaţi în locul în care se anunţase în mod oficial, Sfântul Thomas de Aquino a fost dezgropat, scrie ziaristul, pentru ca posteritatea să afle de ce a fost “atât de obez”. Un alt exemplu dat în articol este cel al dezgropării revoluţionarului Simon Bolivar, cu aprobarea preşedintelui Hugo Chavez, pentru a se afla dacă nu cumva a murit otrăvit cu arsenic şi nu de o banală tuberculoză, aşa cum se ştia.
