Guvernul provincial şi guvernul federal sunt instituţii simpatice, ocrotitoare ale tuturor canadie-nilor. Simpatice în măsura în care fiecare dintre noi contribuim, după posibilităţi, la plata impozitelor. În momentul în care încercăm să le păcălim, devin nişte fiare fără mamă şi fără tată, care ne vor urmări toată viaţa.
Din această cauză, economiştii au inventat instrumente legale prin care, în loc să dăm bani guvernului, îi putem pune liniştiţi în propriile noastre conturi. Faimosul Régime enregistré d’épargne-retraite sau, pe scurt, REER (RRSP în engleză) oferă o oportunitate ce nu trebuie neglijată.
Să luăm un exemplu concret: domnul X lucrează la o companie de talie şi câştigă brut 100.000 de dolari pe an. În fiecare lună i se opresc din salariu taxe, direct de la sursă, cum se zice. La sfârşitul anului, domnul X face declaraţia de venit, obligaţia tuturor rezidenţilor canadieni. Cum a vărsat statului, lună de lună, aproape jumătate de salariu, el nu mai are nimic de dat, nimic de primit.
Domnul X are dreptul să depună în REER maxim 18% din venitul câştigat, adică 18.000 de dolari, pe anul în curs. Dacă va alege să utilizeze această oportunitate, atunci fiscul va constata, simplu, că domnul X a câştigat, de fapt, numai 82.000 de dolari şi a vărsat taxe pentru 100.000. Deci îi trimite prin poştă un frumos cec, drept returnare de taxe. În acelaşi timp, cei 18.000 de dolari stau liniştiţi în contul său. Dacă nu face această mişcare, practic face un cadou guvernului. Mai mult, banii puşi în REER produc o dobândă care nu este impo-zabilă. Cu alte cuvinte, nu sunt decât două mari posibilităţi: să dăm bani statului sau să-i punem deoparte, pentru noi.
Banii ne aparţin, dar ar fi bine să nu umblăm la ei decât cu mare grijă. Pentru că ne-a lăsat să-i deducem din venit şi ne-a şi returnat nişte bani, evident că statul îi va impozita, la un moment dat. Ideea este s-o facă cât mai târziu. De exemplu, la pensie, când veniturile vor fi mult mai mici. În cazul nostru, domnul X va avea, pro-babil, o pensie de 40.000 de dolari. El a adunat, de-a lungul anilor, să zicem 200.000 de dolari în REER. În fiecare an, el hotărăşte să retragă din REER câte 10.000 de dolari. Venitul lui va fi deci de 50.000, pe care trebuie să plătească taxe.
Pentru noi, imigranţii care ne dorim o casă, REER-ul se poate dovedi folositor mai devreme, fiindcă putem folosi banii adunaţi acolo ca avans la prima casă cumpărată, fără să plătim taxe pe ei. Numai că trebuie să-i punem la loc în următorii 15 ani. Tot guvernul ne face calendarul de plată.
Vorbim de REER pentru că este momentul cel mai potrivit ca să ne gândim la asta. Dacă n-aveţi bani cash de depus, este rentabil chiar să-i împrumutaţi. Multe instituţii financiare oferă credite speciale de REER, cu dobânzi foarte mici. Chiar şi aşa, plătind dobândă, ieşiţi în câştig.