Când suntem protejaţi în calitate de consumatori?

Zilnic, fiecare dintre noi încheie contracte, de la cumpă­rarea unei cafele dimi­- neaţa, înainte de a merge la birou şi continuând cu masa la restaurant, la ora prânzului sau cu diferitele cumpărături pe care le avem de făcut. Vorbim astfel de o multitudine de mici contracte care, la prima vedere, par fără importanţă, prin rutina şi simplitatea lor.

Dacă încheiaţi asemenea contracte cu comercianţi, atunci sunteţi în poziţia de consumatori şi intraţi sub incidenţa legii pentru protecţia consumatorului din Québec. De reţinut că legea protejează doar persoanele care încheie contracte în scopuri personale.

Consumatorul este persoana care contractează cu un comerciant, în scopuri personale, în vederea obţinerii unui bun sau a unui serviciu. Comerciantul este persoana care vinde, închiriază, oferă un bun sau un serviciu în cadrul activităţilor sale comerciale.

Dacă decideţi să vindeţi maşina dvs. unui vecin, această lege nu se aplică, deoarece, în acest caz, nu sunteţi consi­-derat comerciant. Pentru ca legea să se aplice, ar trebui să vindeţi maşina în cadrul activităţii comerciale pe care o desfăşuraţi. De asemeni, atunci când două persoane care nu sunt comercianţi încheie un contract între ele, acestea nu vor fi supuse legii în discuţie.

Legea se aplică doar atunci când un consumator contractează cu un comerciant. De exemplu, sunteţi considerat consumator, iar legea vă protejează, atunci când cumpăraţi diferite bunuri din magazine, când vă abonaţi la o sală de gimnastică, la cursuri de pictură în cadrul unei companii private etc.

Legea privind protecţia consumatorului se aplică contractelor de bunuri şi servicii încheiate cu ocazia unor vânzări, închirieri, împrumuturi de bani sau în cazul încheierii unui aşa-numit «contrat de location à long terme» a unui automobil, cunoscut în engleză sub denumirea de  «long-term car lease».

Pe de altă parte, trebuie să menţio­-năm că un comerciant care încheie, la rândul său, un contract pentru interesul lui personal este considerat un consumator. De exemplu, atunci când un comerciant merge şi cumpără o brioşă pentru micul dejun este un consumator, pentru că bunul cumpărat este pentru folosinţă personală, şi nu are legătură cu exerci­tarea activităţii sale comerciale.

Dacă însă un comerciant are un salon de coafură şi cumpără aparate de uscat părul necesare activităţii sale co­-merciale, legea privind protecţia consu­matorului nu îl va proteja, pentru că în acest caz nu este considerat consumator.

Legea nu numai că protejează consumatorii care încheie anumite contracte, ci îi protejează şi într-o manieră generală, interzicând practici abuzive şi mincinoase din partea comercianţilor, cum ar fi publi­citatea falsă.