Nimic nu este mai banal într-un oraș mare cum este Montrealul decat o călătorie cu metroul. Știm pe de rost, ca pe o poezie, numele și succesiunea stațiilor. Dar știm oare și ce înseamnă ele, ce evocă și ce loc ocupă in imaginarul și in istoria Montrealului, Quebecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, vă vom înfățișa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Place Saint-Henri
Spre deosebire de Place d’Armes sau Place-des-Arts, Place Saint-Henri, care dă numele unei staţii de metrou de pe linia portocalie, desemnează un nucleu urban dezvoltat fără un plan prealabil, într-o zonă cunoscută din secolul al XVIII-lea pentru tăbăcăriile ei, la joncţinea actualei străzi St-Jacques cu drumul ce duce spre canalul Lachine. Era, la jumătatea secolului trecut, un cartier muncitoresc, evocat în romanul scriitoarei Gabrielle Roy Bonheur d’occasion (premiul Femina în 1948). Numele cartierului vine de la o biserică ridicată pe aceste locuri în 1810 şi pusă sub patronajul Sfântului Henri, se pare în onoarea lui Henri-Auguste Rux, Superiorul sulpicienilor din acel timp.
Sfântul Henri (serbat la 13 iulie) se referă la Henri al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Romano-German, între 1014 şi 1024. Un împărat războinic, dar – contradicţie a Evului Mediu – şi foarte pios. A sprijinit dezvoltarea monahismului şi reformele Bisericii. El a întărit obligaţia celibatului pentru cler, astfel încât bunurile să rămână Bisericii, la adăpost de revendicările unor posibili urmaşi. Şi tot el a desfiinţat, în 1006, ultimul târg de sclavi de la Mecklenburg.
A condus imperiul împreună cu soţia lui, Cunegunda de Luxemburg care, înainte de căsăto-rie, făcuse legământ de castitate. Căsătoria lor, lipsită de urmaşi, a fost considerată virginală şi a reprezentat unul dintre argumentele invocate pentru canonizarea sa, în 1146. Şi Cunegunda avea să fie canonizată, în 1200.
