Ce-i de făcut cu viciile ascunse?

Conform legii, vi­ciul este un defect impor­tant al unui bun, care împiedică buna sa fo­lo­sin­ţă, conform sco­pu­­lui pentru care a fost cum­pă­rat. Viciul diminuează valoarea bunului, în sensul că, dacă persoană care l-a cumpărat ar fi ştiut despre existenţa sa, nu ar fi achiziţionat acel bun sau ar fi plătit un preţ mult mai mic.

Un vânzător este res­ponsabil de ca-li­tatea bunurilor pe care le vinde. Această garanţie de calitate se aplică atât imobilelor, cât şi mobilelor, fiind responsabili atât vânzătorii profesionişti, cât şi orice persoană care vinde.

Un viciu este considerat “ascuns” atunci când niciun examen prudent nu permite descoperirea sa. De obicei, un astfel de examen este realizat de către cumpărător cu ajutorul unui expert. Acest examen, sub forma “inspection pré-achat”, dă posibilitatea cumpărătorului să-şi dovedească diligenţa.

Exemple de vicii ascunse sunt: o dală de beton fisurată, o piscină din care se scurge o importantă cantitate de apă, infiltraţii în pereţi, fundaţie crăpată etc.

Pe de altă parte, vânzătorul nu este responsabil de ceea ce numim “vicii aparente”, adică acelea ce pot fi observate la un examen serios, atent şi prudent şi nici de viciile ascunse, dacă a vorbit des­pre ele cumpărătorului.

Cumpărătorul care, după cumpă­ra­rea bunului, constată un viciu ascuns, trebuie să informeze vânzătorul, obligatoriu în scris, într-un termen rezonabil, despre această situaţie. Termenul se apreciază di­ferit de la caz la caz, în funcţie de amploa­rea şi natura viciului. Scopul avizului scris este de a permite vânzătorului să efectueze chiar el reparaţia sau să negocieze cu cumpărătorul o compensaţie rezonabilă.

În cazul în care vânzătorul nu reac­ţionează, atunci cumpărătorul poate face el însuşi reparaţiile, pe cont propriu şi apoi va putea urmări în justiţie vânză­to­rul, pentru recuperarea sumelor cheltuite.

Totodată, cumpărătorul are interes să nu întârzie reparaţiile deoarece, dacă situaţia se agravează şi prejudiciul se mă­reşte, vânzătorul poate chiar să nu mai răspundă legal; de exemplu, atunci când face dovada că prejudiciul ar fi putut fi evitat, dacă el ar fi fost anunţat mai devreme, ca să poată interveni.

Pentru a demonstra în faţa Tribuna­lului un viciu ascuns, cumpărătorul trebuie să facă dovada că, în momentul achi­ziţionării bunului, viciul exista şi că, deşi a făcut un examen serios, nu l-a putut descoperi; în plus, trebuie să arate că, da­că ar fi ştiut de existenţa acestui viciu, fie nu ar fi cumpărat bunul, fie l-ar fi cum­pă­rat la un preţ mult mai mic.

Vânzătorul poate invoca,  în apăra­rea sa, unul dintre următoarele motive:  că viciul era aparent, că l-a informat pe cumpărător despre existenţa lui sau că, de fapt, acel viciu nu exista la momentul vânzării, ori că el a apărut  în urma uzurii normale sau din cauza unei proaste utilizări a bunului de către cumpărător.

În cazul  care bunul cumpărat este un bun mobil, se vor aplica dispoziţiile Legii pentru protecţia consumatorului, despre care am vorbit în numărul anterior al ziarului.

***

Extras din site-ul www.educaloi.qc.ca, cu autorizaţia Educaloi. Textele Educaloi sunt proprie tatea exclusivă a acestui organism şi nu sunt opinii legale. Textul de faţă a fost ales şi tradus de către autorii prezentei cronici, care sunt singu rii răspunzători de conformitatea adaptării sale. Această rubrică este un parteneriat între Pagini Româneşti, Boti&Associés şi Educaloi.

Ultimele articole

Articole similare