Pe ultima sută de metri

Pentru că este vremea faimo­sului REER, mi-am amin­tit ce a păţit o familie de români so­siţi, iarna trecută, în Canada. Oamenii şi-au vândut apartamentul din România şi-au ajuns la Montréal cu 50.000 de dolari în buzunar. În primele zile, s-au apucat să-şi facă actele canadiene, urmând procedurile cunoscute.

Pe lista lucrurilor de făcut se găsea şi des­chi­derea unui cont bancar. Familia a mers la o bancă (nu are importanţă care), a deschis contul şi, pentru că era plin sezon de depune­re a declaraţiilor de venituri, funcţiona­rul i-a întrebat pe cei doi dacă nu vor să-şi depună nişte bani în REER. Familia noastră habar n-avea cu ce se mănâncă REER-ul, dar a înţeles, de la funcţio­nar, că toată lumea face asta în Canada. Aşa încât au plasat o bună parte din banii pe care îi aveau în REER.

Probabil cineva de la bancă i-a întrebat dacă au dreptul de a cotiza, dar oamenii n-au înţeles şi aşa s-a năs­cut confuzia. Evident că nu aveau, pentru că nu avuseseră niciun un venit declarat pe teritoriul Canadei. Ori, Regime enregistré d’epargne – retraite dă dreptul fiecărui rezident să depună anual ma­xim 18% din veniturile câşti­gate. Românii noştri încă nici nu erau înregistraţi la Fiscul canadian. Familia cu pricina a stat liniştită luni de zile, cu gândul că banii sunt depuşi bine la bancă şi se înmulţesc. Numai că, în rea­litate, banii scădeau, pentru că Revenu Canada îi penaliza cu 1% din sumă în fiecare lună. Aceasta este regula pentru orice sumă investită sub pălăria REER, când nu avem dreptul la el sau pentru cotizaţiile care depă­şesc limita maximă stabilită de Reve­nu Canada.

Într-un târziu, oamenii s-au dezmeticit. S-au ars de câteva sute de dolari, dar de atunci sunt foarte atenţi când vine vorba despre bani.

Păţania acestei familii este bine s-o afle şi alţi nou-veniţi în Canada. Trebuie să trecem prin toate etapele integrării; excepţie nu face nici domeniul investiţiilor.

Apropo de cei veniţi de curând, dar care au serviciu şi au şi drepturi de cotizare la REER. Este nevoie întotdeauna de o analiză profesională,  pentru a vedea dacă  – la nivelul veniturilor actuale  – merită să depună bani în REER sau este mai bine să aştepte vremurile când veniturile vor creşte. La un salariu de 20.000 de dolari pe an este probabil mai înţelept să se depună banii în CELI, în aşteptarea unor vremuri cu venituri mai mari. Asta pentru că drepturile de REER nu se pierd: ele se acumulează în fiecare an. Şi devine mult mai interesant să scădem venitul impozabil în momentul în care atingem un sala­riu mai mare. Eventual, putem retrage banii din CELI – care au acumulat dobândă neimpozabilă – şi să-i viram într-un REER.

Sunt posibile multe combinaţii şi, când facem alegerea, trebuie să avem în vedere interesul nostru, sub deviza: impozit minim, randament în buzunarul propriu maxim. Dar, vorba unui prieten: nu contează în ce investiţi, totul este să puneţi ceva deoparte.

Sezonul de cotizare la REER, pentru 2010, se încheie la sfârşit de februarie. Grăbiţi-vă cu cap!