Pe unde ne poartă metroul (28): Rosemont

Primul automobil la Montreal

Nimic nu este mai banal într-un oraş mare cum este Montrealul decat o călătorie cu metroul. Ştim pe de rost, ca pe o poezie, numele şi succesiunea staţiilor. Dar ştim oare şi ce înseamnă ele, ce evocă şi ce loc ocupă in imaginarul şi in istoria Montrealului, Quebecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, vă vom înfăţişa, pe scurt, “povestea” acestor nume.

Rosemont

Există un cartier, un bulevard şi o staţie de metrou pe linia portocalie care poartă  acest nume, moştenit de la omul de afaceri Ucal-Henri Dandurand (1866-1941), promotor imobiliar la începutul secolului trecut. Împreună cu un alt om de afa­ceri, Herbert Holt, el a cumpărat o mare supra­faţă de teren în zona de centru-est a Montréalului, pentru compania Canada Pacific Railway, care a construit pe aceste locuri, în 1904, complexul de uzine Angus, de vagoane şi locomotive. Spaţiile care au rămas libere după construirea uzinelor au fost împărţite în loturi mai mici, vândute şi încorporate într-o nouă municipalitate, Village de Rosemont. Numele municipalităţii a fost dat de Ucal-Henri Dandurand în semn de omagiu pentru mama sa, Rose Philips.

Ucal-Henri Dandurand a fost un personaj interesant. Tată a şase copii, el a fost primul proprietar de automobil din Montréal. Un desen de epocă ni-l înfăţişează alături de primarul Raymond-Fournier Préfontaine, într-un fel de căruţă cu roţi groase. Desenul evoca prima ieşire pe străzile Montréalului a unui automobil, la 21 noiembrie 1899. Era vorba de un automobil marca Waltham (foto), propulsat de aburi. Ziarul La Patrie descria automobilul cu entuziasm, precizând că ”este la fel de uşor de condus ca o bicicletă, fără ca să trebuiască să-ţi menţii echilibrul.”

Performanţele noului mijloc de transport, invenţie americană, erau totuşi impresionante. El era prevăzut cu şase rezervoare de apă, de 25 de litri fiecare, şi cu un rezervor de benzină, de aproximativ 80 de litri. Automobilul atingea o viteză maximă de 64 de km pe oră şi putea parcurge între 130 şi 160 de km fără să facă un nou plin.

Dandurand cumpărase automobilul  acesta cu 600$, o adevărată avere pentru acele timpuri. În 1903, el avea încă trei automobile, dintre care cel mai mult impresiona unul de producţie franceză, De Dion-Bouton, importat la Montréal în acel an.

Montrealezii nu priveau însă cu simpatie noul mijloc de transport. Era prea zgomotos şi speria caii care tractau alte vehicule. Din acest motiv, şoferul nu avea voie să depăşească viteza de 22 de km pe oră şi era obligat să oprească ori de câte ori apărea în apropiere un vehicul tras de cai.

Oricum, în 1903 unul dintre automobilele lui Henri Dandurand realiza cea dintâi călătorie de la Montréal la New York. Doi şoferi au realizat acest voiaj temerar, care a durat cinci zile. Şoferii au explicat că au fost nevoiţi să repare de circa douăsprezece ori cauciucurile sparte.

Henri Dandurand a candidat fără succes la funcţia de primar în 1904, iar în 1913 a construit primul turn cu birouri din Montréal, de zece etaje, care există şi astăzi la întretăierea străzilor Ste-Catherine cu St-Denis.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare