Uniunea Europeană are în faţă o dilemă tipică: dacă se resemnează să asiste la zdrobirea revoltei libienilor de către colonelul Gaddafi, fără să se implice militar în apărarea lor, riscă să se confrunte cu o criză umanitară de proporţii care va fragiliza procesele democratice în Egipt şi Tunisia, vecinii ei.
Dar dacă Uniunea Europeană reuşeşte să obţină un mandat din partea Consiliului de securitate ONU pentru o intervenţie militară anti-Gaddafi, ea se poate trezi implicată într-un război civil extrem de imprevizibil.
În felul acesta, partizanii soluţiei militare – Franţa şi Marea Britanie – sunt anihilaţi de susţinătorii soluţiei de descurajare a regimului Gaddafi prin sancţiuni şi izolare diplomatică – Italia şi Germania. Prestigiul preşedintelui francez care a mizat oficial pe victoria opoziţiei recunoscînd administraţia de la Benghazi ar urma să fie serios şifonat.
Gaddafi are toate motivele să jubileze după ce, la începutul revoltei libiene, regimul său părea să se prăbuşească aidoma celor din Tunisia şi Egipt.
Pentru mai multe amănunte, a se citi relatările corespondentului Agenţiei France Presse la Bruxelles, la adresa http://fr.canoe.ca/infos/international/archives/2011/03/20110316-110209.html
