Operaţiunile militare în Libia ale coaliţiei internaţionale, mandatate de Consiliul de Securitate ONU să apere populaţia civilă de represiunea vindicativă şi sângeroasă a colonelului Muammar Gaddafi i-au dat totodată ocazia preşedintelui american Barack Obama să expună pe scurt propria sa doctrina de politică externă.
Este o doctrină intervenţionistă care, cu diferite motivaţii şi în diferite contexte, a reprezentat o constantă a politicii externe duse de mulți preşedinţi americani. Pentru Barack Obama, intervenţia militară este legitimă nu numai când există o ameninţare directă la adresa Statelor Unite, ci şi când sunt ameninţate interesele şi valorile americane.
Pe situl CNN, se poate citi o scurtă descriere a doctrinelor de politică externă promovate, la vremea lor, de preşedinţii Ronald Reagan, cei doi Bush, tată şi fiu, Bill Clinton şi, bineînţeles, Barack Obama.
Ce păcat că intervenţionismul acesta nu a avut resurse să funcționeze şi în perioada anilor 50 faţă de regimurile comuniste impuse din afară în Europa centrală şi de est, unde americanii erau aşteptaţi ca nişte eliberatori!
