Ca în romanul lui Alexandre Dumas, istoria celor trei muşchetari ai politicii federale – Stephen Harper, Michael Ignatieff şi Jack Layton – n-ar fi completă fără prezenţa în tablou a celui de-al patrulea, Gilles Duceppe, combatant pentru suveranitatea Québecului. E interesant, în aceste zile de început de campanie electorală pentru alegerile legislative din 2 mai, să le cunoaştem mai îndeaproape biografia, chiar şi în forma oficială prezentată pe siturile partidelor lor. (Apăsaţi pe numele şefilor în paragrafele de mai jos).
Câteva concluzii de la prima lectură se impun: cea mai „discretă” în raport cu trecutul dinaintea implicării în activitatea de partid este biografia lui Jack Layton, şeful partidului neo-democrat. Cel mai cultivat, autor a numeroase cărţi de succes, unele premiate, ziarist şi diplomat este liderul liberal Michael Ignatieff.
Mai puţin galonat decît Michael Ignatieff şi mult mai puţin rezervat decât Jack Layton, şeful conservator Stephen Harper ne îngăduie să aflăm, de pe situl partidului său că, deşi se amuză să cânte şansonete, el e mai bun ca pianist. Intenţionează să debuteze ca scriitor cu o carte despre istoria hockeyului profesionist, preferă muzica rock şi iubeşte pisicile.
Cât priveşte biografia lui Gilles Duceppe, liderul Blocului Quebechez, ea schiţează o carieră jurnalistică, sindicală şi politică dedicată consecvent unei idei centrale – suveranitatea Québecului.
Un lucru comun au însă toate biografiile: fiecare şef este deţinătorul unei reţete unice de preparare a binelui public. A unei reţete unice şi evident superioară celorlalte trei, concurente.
Alegătorii sunt chemaţi să-i arbitreze pe şefi şi să „cumpere” reţeta cea mai apetisantă.
