Nu ştiu dacă, văzând rezultatele recentelor alegeri federale, nu aţi avut şi dumneavoastră impresia că aţi ratat şansa vieţii, de a fi fost ales în Parlamentul de la Ottawa, cu salariul de 150 de mii de dolari pe an cu care vine la pachet fotoliul de deputat. Dacă v-ar fi trecut la timp prin cap să cochetaţi cu Noul Partid Democrat (NPD) şi să vă înscrieţi pe listele lui de candidaţi în provincia Québec, aţi fi putut acum să ne trimiteţi o carte poştală cu antetul Parlamentului.
Am urmărit cu destul interes campania electorală prezentată la televizor şi m-am întrebat adesea dacă mă aflu la Montréal sau la Bucureşti, dacă Jack Layton este preşedintele unui partid social-democrat din Canada sau al Partidului Poporului din România, dacă nişte candidaţi serioşi precum liberalul Martin Cauchon candidează în aceleaşi alegeri ca şi NPD-ista Ruth Ellen Brosseau sau dacă totul nu se petrece cumva în lumi paralele.
Aberaţiile acestor alegeri federale, cu siguranţă istorice, au ieşit la iveală, cu şi mai mare aplomb, abia după anunţarea rezultatelor, când presa canadiană, luată şi ea prin surprindere, a început să se aplece cu mai multă insistenţă asupra unora dintre noii aleşi. Cine şi-ar fi închipuit totuşi că alegătorii din circumscripţia Berthier-Maskinongé, situată undeva între Montréal şi Trois Rivières, îşi vor da votul în favoarea NPD-istei Ruth Ellen Brosseau, despre care presa informase deja că şi-a abandonat campania electorală pentru o vacanţă în Las Vegas, pe care “nu a putut-o anula”? De ce au votat quebechezii “des poteaux”, se întreba cu uimire un ziarist canadian, la aflarea veştii că Ruth Ellen Brosseau a câştigat alegerile, în ciuda faptului că aproape niciun alegător nu a văzut-o la faţă altfel decât pe stâlpii pe care atârnau pancartele ei.
Dar abandonarea campaniei electorale de către noua deputată NPD este probabil cea mai mică dintre problemele legate de candidatura ei. Asupra deputatei planează acuzaţia că şi-ar fi falsificat semnăturile de pe lista de susţinere, depusă atunci când s-a înscris în cursa electorală. Chestionate de presă, mai multe persoane au mărturisit că nu o cunosc pe Ruth Ellen Brosseau şi că nu au semnat vreun document de susţinere a candidaturii ei. Cu toate acestea, numele şi semnătura lor se aflau bine merci pe listele depuse de Noul Partid Democrat. Este o problemă penală, dar este foarte probabil ca noua deputată să nu aibă nicio legătură, directă, cu această afacere. Listele de susţinere au fost cu siguranţă completate de echipele de voluntari NPD, care, necrezând probabil nici ei că aceasta ar avea vreo şansă în alegeri, au preferat să le completeze în birou şi nu pe teren.
[pullquote]Am urmărit cu destul interes campania electorală prezentată la televizor şi m-am întrebat adesea dacă mă aflu la Montréal sau la Bucureşti, dacă Jack Layton este preşedintele unui partid social-democrat din Canada sau al Partidului Poporului din România, dacă nişte candidaţi serioşi precum liberalul Martin Cauchon candidează în aceleaşi alegeri ca şi NPD-ista Ruth Ellen Brosseau sau dacă totul nu se petrece cumva în lumi paralele.[/pullquote]Dar asta nu e totul. Ultima ispravă descoperită este “îmbunătăţirea” CV-ului aceleiaşi Ruth Ellen Brosseau. Presa a dezvăluit – iar conducerea Colegiului St-Lawrence din Kingston a confirmat – că Ruth Ellen Brosseau nu şi-a obţinut niciodată diploma în publicitate, comunicare şi marketing, aşa cum era indicat pe site-ul NPD. “Eroarea” este, desigur, a staff-ului de campanie, care a interpretat greşit spusele proaspetei deputate: aceasta a urmat într-adevăr cursurile numitului colegiu, doar că nu le-a finalizat. Detaliu nesemnificativ pentru liderii Noului Partid Democrat.
Am însă vaga impresie că problemele legate de noii aleşi NPD nu se vor opri aici şi că, în următoarea perioadă, vor mai apărea şi alte informaţii, stânjenitoare cel puţin, pentru principalul partid de opoziţie de la Ottawa. Odată cu aceste alegeri, scena politică canadiană intră, în opinia mea, într-o nouă etapă: a populismului şi a lipsei de seriozitate, pe care speram să nu le mai întâlnesc după ce am plecat din România. Pe când puii congelaţi împărţiţi în faţă la Super C sau găleţile din plastic în culorile partidelor?
Citind articolul m-am intrebat
daca citesc un ziarist roman sau unul de-al Blocului Quebecului. Ma asteptam sa
citesc o analiza mai profunda si care sa reflecte rezultatul alegerilor din
Canada. Eu personal am emigrat in Canada si din varii motive am ales sa traiesc
in provincia Quebec. Macar cind sunt alegeri nationale sa ni se redea o imagine
a Canadei. Privind harta Canadei pe site-ul Radio Canada sarea in ochi
contrastul dintre albastrul ce reflecta rezultatul votului in celelalte
provincii si portocaliul provinciei Quebec.
De ce s-a votat
asa si nu altfel, nu sunt in masura sa raspund, dar in nici un caz fiindca cei
din Quebec sunt altfel decit ceilalti. Poate ca tinara generatie isi da seama
ca fara engleza nu poti trai si face afaceri, ba nici macar sa faci o vizita in
sud. Poate ca s-au suparat pe discursul nationalist al lui Duceppe si al altora
ca el. Poate ca vor si ei sa fie reprezentati de un partid care poate prelua
puterea, satui ca Blocul sa spuna NU la orice initiativa parlamentara.
Abordarea de
genul ca noii alesi, tineri si neexperimentati vor avea un salariu de circa
160000 dolari anual mi se pare puerila si nerelevanta, pentru ca acelasi
salariu au si ceilalti. Si toti, dar absolut toti au avut un « prim mandat ».
Ca doamna n-a facut campanie si a plecat in vacanta sau ca nu vorbeste franceza
este minor. Mai pertinenta mi se parea intrebarea oare citi din ceilalti
vorbesc engleza ?
Sau si mai
importanta mi se parea intrebarea : Cum se vor armoniza la Ottawa
interesele celor din NPD fiindca din cei 103 sau 104 alesi, 58 vin din Quebec.
Si mai importanta
mi se parea observatia ca Partidul Conservator, avind o campanie electorala
bine pusa la punct cu circa 40% vot popular a luat 60% din locurile din
parlament si face majoritate fara ajutorul Quebecului. Adica afirmatia celor de
aici ca fara Quebec nu exista majoritate s-a dovedit de data asta fara
acoperire si ar trebui sa ingrijoreze pe multi.
Pina la urma
Partidul Conservator si-a tinut buna parte din promisiuni si canadianul i-a
rasplatit buna credinta si prestatie. Nu trebuie uitat ca daca Partidul
Conservator a scazut taxa federala cu 2 procente, aici si Liberalii si PQ-ul au
sarit imediat si au crescut-o p-aia provinciala. Si am stat un pic linistiti ca
premierul Harper le-a impus un timp de asteptare de 2 ani, ca altfel…
La fel de
importanta mi s-a parut observatia unui comentator ca in unele locuri, pe o
diviziune a voturilor intre liberali si neodemocrati s-a strecurat un
conservator in cistigator.
Cit despre « poteaux »
toate partidele au asa ceva, in aceeasi proportie ca si NPD-ul. Datorita
rezultatului votului au iesit ei in evidenta. Sa nu-mi spuneti ca in
circumscriptia unde a candidat Harper liberalii au trimis un candidat veritabil
sau in circumscriptia unde a candidat Layton conservatorii au trimis un
candidat serios.
Cred ca peste 4
ani NPD-ul va reveni la numarul « obisnuit » de locuri sau chiar mai
jos. Similaritatea cu ADQ-ul lui Dumont mi se pare izbitoare. Ba in plus veti
vedea ca trufia de a se vedea Opozitie oficiala ii va duce spre actiuni
nesabuite ce vor fi taxate promt de electorat. Am avut ocazia sa-l aud pe
Mulcair de vreo 2 ori si aplombul lui mi s-a parut nu de foarte buna calitate.
Reactiile mass-media
francofone mi se par deplasate pentru ca ele au vazut un mit darimat si facut
bucatele. SI pentru ca isi dau seama ca nu si-au facut datoria sa informeze cit
mai pe larg despre candidati.
Mai voiam sa vad ceva despre ciudateniile
aduse de acest tip de vot intr-un singur tur. In Quebec BQ a luat circa 25% din
votul popular dar a trimis numai 4 reprezentanti la Ottawa, clasindu-se pe
primul loc din coada, in timp ce Conservatorii si Liberalii cu un procentaj sub 15% au reusit sa trimita ceva mai multi 6,
respectiv 7.
Si trecind spre
plaiurile dimbovitene te intrebi daca un vot proportional aici, intr-o
democratie stabila cu citeva partide pe esichierul politic nu ar fi bun, mai
ales ca actorii principali sar bnisor de 5% din vot.
Mai voiam sa
citesc cite ceva despre vot si modul de desfasurare. Ca aici au fost 3 zile de
vot anticipat plus vot prin corespondenta, fara sa strige cineva « HOTII ! »,
ca votezi cu un creion, fara stampila, ca aici nu exista liste speciale, ca la
circa 2 ore de la inchiderea urnelor, intr-o tara ce se intinde pe citeva fuse
orare, se stia rezultatul scrutinului.
Mai voiam sa
citesc despre eleganta declaratiilor dupa votare si ca liderii politici si-au
asumat raspunderea rezultatelor imediat sau la citeva ore, fara a se agata de
acel scaun.
Domnule Cristea, va multumim pentru comentariul lung si pertinent postat de dvs. Nu sunt in niciun caz, Doamne fereste, simpatizant al BQ. Eu am imigrat in Quebec, Canada, si nu doar in provincia Quebec, asa ca, din acest punct de vedere nu sunt probleme.
Legat de textul in sine, asa cum si dvs ati punctat, aceste alegeri puteau fi comentate sub foarte multe aspecte. Eu am fost insa frapat de similitudinile dintre alegerile din tara si ceea ce am vazut aici si m-a intristat sa vad ca partide care au pretentii pot fi atat de neserioase. Aveti dreptate cand spuneti ca partidele nu trimit candidati puternici acolo unde lupta se da cu un lider important deja in post, dar nu cred ca mai gasiti la alte partide amatorismul pe care l-au practicat cei de la NPD in Quebec. Ca sa nu mai vorbesc de acuzatiile de frauda, in ceea ce priveste listele de sustinatori. Sunt totusi aspecte grave, nu credeti? In sfarsit, textul dvs, chiar daca ne certati, este binevenit si aduce ceva lumina in aceste alegeri “istorice”. Va multumim.
Comments are closed.