Crochiu Virginia Woolf: Un destin tulbure şi o operă excepţională

Virginia Woolf, alături de James Joyce (1882-1941), D. H. Lawrence (1885-1930) şi T. S. Elliot (1888-1965), se numără printre scriitorii englezi care, până în preajma celui de-al doilea război mondial, au influenţat decisiv  întreaga literatură occidentală,  .

S-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra, ca fiică a scriitorului şi alpinistului englez Sir Leslie Stephen    şi a Juliei Prinsep Stephen (născută Jackson), fiica unor medici şi, totodată,  o frumuseţe celebră din epocă.

Familia Virginiei Woolf era numeroasă, cu fraţi şi surori proveniţi din căsătoriile anterioare ale părinţilor. Dintre aceşti fraţi şi surori se detaşează sora  mai mică, Vanessa Stephen, viitoare pictoriţă, precum şi George şi Gerald Duckworth, fraţi mai în vârstă după mamă. Despre aceştia din urmă, Virginia va scrie mai târziu lucruri surprinzătoare: le-ar fi agresat  sexual în copilărie şi în adolescenţă şi pe ea şi pe Vanessa.

Fără îndoială,  faptul acesta, contestat de unii biografi, dacă va fi fost real, a fragilizat caracterul Virginiei şi i-a accentuat unele predispoziţii ereditare tulburi. Consecinţele vor fi, în cele din urmă, dramatice.

Dar altminteri, climatul intelectual şi artistic  din familie a contribuit mult la naşterea vocaţiei ei de scriitoare.  Nu a frecventat reţeaua şcolilor publice şi şi-a desăvârşit instrucţia exclusiv în casă, cu Sir Leslie Stephen, deţinător al unei biblioteci imense, şi cu profesori particulari. Perioada aceasta îi va furniza momente şi experienţe de echilibru emoţional şi afectiv evocate în memorialistica sa.

Dar viaţa ei se complică odată cu pierderi familiale ce-i marchează adolescenţa. În 1895, Julia Stephen moare din pricina unei gripe, iar în 1897 se stinge şi una dintre surorile din partea mamei, Stella. Virginia, care, la moartea mamei avea doar 13 ani, trece prin primele  accese de depresie. Agravate în 1904, când moare şi tatăl ei, acestea vor conduce la internarea ei temporară într-un sanatoriu de boli mintale.

După externare, Virginia şi Vanessa, precum şi fraţii lor, Thoby şi Adrian, se mută în cartierul Bloomsburry din centrul Londrei. Casa lor, frecventată de tineri artişti şi intelectuali modernişti, va deveni sediul a ceea ce mai târziu va fi numit Grupul de la Bloomsburry. Va face parte dintre membrii acestui grup şi scriitorul Leonard Woolf (1880-1969) care, din 1912, va deveni soţul Virginiei şi-i va furniza patronimul ce o va face  cunoscută ca scriitoare.

Leonard şi Virginia Woolf au întemeiat editura Hogarth Press în 1917. Aici au fost  editate cele mai multe dintre cărţile Virginiei Woolf.

Căsătoria lor a fost un mister.Unii  biografi susţin că ea nu s-a consumat niciodată datorită sexualităţii lesbiene a Virginiei, dar pe de altă parte au rămas  mărturii din partea amândurora, şi a ei şi a lui, despre fericirea deplină a relaţiilor lor.

Oricum, Virginia Woolf a avut mai multe legături amoroase feminine, dintre care unele au inspirat crearea unor personaje stranii din romanele sale – ca, de exemplu, androginul Orlando din romanul cu acelaşi nume, publicat în 1928.

Dar viaţa ei nu era totuşi limpede. A făcut mai multe tentative de sinucidere şi a fost diagnosticată ca suferind de psihoză maniaco-depresivă, adică de ceea ce astăzi  poartă numele de tulburări bipolare. Tulburările bipolare constau, după cum se ştie în alternarea crizelor de gravă depresie cu perioade mai scurte sau mai lungi de echilibru. Într-o asemenea criză de depresie profundă, Virginia Woolf s-a sinucis pe 28 martie 1941, aruncându-se, cu buzunarele pline de pietre, în apa unui râu din apropierea casei sale de vacanţă din satul Rodmell. A lăsat în urmă o notă adresată lui Leonard Woolf, în care îi spune că a fost foarte fericită cu el şi că se sinucide din cauza certitudinii că va deveni iremediabil nebună.

Opera Virginiei Woolf este excepţională. Întinsă –   circa 40 de volume scrise în aproximativ 25 de ani începând din 1915 – ea aduce  un nou tip de sensibilitate în faţa realităţii. Nu mai este vorba de descriere, de recreare, de evocare, de plasare strictă în sfera mimesis-ului,  analizat într-o  carte fundamentală cu acest nunme, Mimesis, scrisă de Erich Auerbach, ci de o situare la un nivel al realităţii,  pentru cei mai mulţi dintre noi invizibil. Detalii insignifiante dobândesc o valoare de sine stătătoare şi sunt tratate cu o meticulozitate ce anticipează noul roman francez postbelic (To the Lighthouse, 1927).  Alteori, un personaj este construit prin impresiile altor personaje despre el (Jaob’s room, 1922), ceea ce va face mult mai tàrziu şi Lawrence Durell în Cvartetul din Alexandria (1962).  Ca la James Joyce în Ulysse (1922) acţiunea romanului Mrs. Dalloway (1925) se petrece într-o singură zi, cu prilejul unui party organizat de Clarissa Dalloway.  Personajele sunt dominate de drame secrete, de disoluţii interioare, de o sexualitate tulbure, sever  reprimată.

De altfel, şi tematic, romanele Virginiei Woolf aparţin modernităţii (feminism, homosexualitate, curgerea inefabilă a  timpului, fluxul conştiinţei).

 

 

Ultimele articole

Articole similare