Crochiu Romain Gary: Un dublu laureat Goncourt

Romain Gary este un bun exemplu de scriitor cu o identitate literară multiplă, amintind în oarecare măsură de mai vârstnicul portughez Fernando Pessoa, care s-a manifestat sub 79 de nume diferite (aşa-numitele heteronime).
Romain Gary, pe adevăratul său nume Roman Kacew, s-a născut la 8 mai 1914 la Vilnius, în Lituania, din părinţi evrei – Arieh Leib Kacew (tatăl) şi Mina Owczynska (mama). La sfârşitul primului Război Mondial,   Arieh Leib Kacew şi-a părăsit familia. Câţiva ani, până în 1928, Roman şi mama sa locuiesc la Varşovia, iar apoi merg în Franţa şi se stabilesc la Nisa. De aici,  după studii liceale mediocre, Roman Kacew pleacă mai departe, la Paris, să studieze dreptul, la îndemnul stăruitor al mamei sale  care voia pentru fiul ei o carieră de diplomat.
Dar Roman continuă să fie un student mediocru şi nu pare a fi făcut pentru diplomaţie, cu atât mai mult cu cât în această perioadă debutează ca prozator. Publică nuvele într-o revistă, Gringoire, sub numele său adevărat, Kacew, dar numai până când revista alunecă spre o orientare de extremă dreapta. Din momentul acela, Kacew renunţă să mai colaboreze, în pofida onorariilor generoase cu care îl gratula revista pentru textele sale.
În 1938, obţine licenţa în drept şi apoi este încorporat în aviaţie. Ia parte la războiul cu Germania lui Hitler, ca luptător în Forces aériennes françaises libres (FAFL).
În timpul războiului, Roman Kacew îşi schimbă numele în Romain Gary, cu care va semna numeroasele nuvele şi romane, scrise după reinstaurarea păcii.
Încheierea războiului înseamnă pentru Romain Gary începutul acelei cariere diplomatice la care visa mama sa, decedată între timp, când el era încă pe front.
Din 1945, se căsătorise cu scriitoarea britanică Leslie Blanch. Ca diplomat, Romain Gary va avea ocazia să străbată cu ea, între 1952 şi 1960 (când se retrage din diplomaţie), întreaga lume, din Bulgaria până în Statele Unite şi Bolivia.
În 1962, divorţează şi se căsătoreşte cu actriţa Jean Sedberg, de la care va avea un fiu, Alexandre Diego. Divorţează şi de a doua soţie, în 1970.
În 1979, Jean Sedberg se sinucide. Peste un an, Romain Gary se sinucide şi el. Conştient însă că această coincidenţă tragică de destin ar putea hrăni imaginaţiile excesiv romanţioase, Gary a lăsat o notă în care preciza că moartea sa nu are nicio legătură cu cea a fostei soţii. Explicaţia gestului – arăta scriitorul – trebuie căutată în ultima frază a romanului său La nuit sera calme: “În sfârşit, m-am exprimat pe deplin.”
Romain Gary    este autorul a 29 de volume, publicate între 1945 şi 1984 (trei dintre ele, postum). Pentru romanul Les racines du ciel a fost distins cu premiul Goncourt, în 1956.
Cu o lună înainte să-şi ia viaţa, Romain Gary a trimis editorului său manuscrisul unei biografii, Vie et mort d’Émile Ajar, carte publicată mai târziu, la Gallimard. Émile Ajar era autorul a patru romane, dintre care unul, La Vie devant Soi obţinuse premiul Goncourt, în 1975.
Romain Gary dezvăluia în manuscris că el era de fapt Émile Ajar şi că un nepot de-al său, de asemenea scriitor şi, în plus, director literar la editura Mercure de France, acceptase să joace public rolul acestui autor fictiv, premiat în 1975. “M-am distrat bine. La revedere şi mulţumesc”, erau ultimele cuvinte ale biografiei. Romain Gary devenea, cu ajutorul mistificării ingenioase – rămasă nedescoperită până la dispariţia sa – unicul autor din istoria literaturii dublu laureat al premiului Goncourt!
Ar mai trebui adăugat că, în afară de Émile Ajar, Romain Gary a mai folosit şi pseudonimele Fosco Sinibaldi şi Shatan Bogat (cu fiecare a semnat câte un roman).
Ai toată viaţa înainte (semnat Émile Ajar) este un roman despre pierderea inocenţei în copilărie. Realismul crud, precum şi umorul decapant din acest roman au făcut ca numele lui Romain Gary/Émile Ajar să fie apropiat de cel al unui alt mare prozator francez, Louis-Ferdinand Céline.
E greu de spus în ce măsură romanul acesta are un caracter autobiografic. Nu la fel stau lucrurile însă cu Prima dragoste, ultima dragoste, explicit autobiografic, unde autorul evocă sensibil viaţa plină de sacrificii şi de speranţe a mamei sale, pentru care fiul ei trebuia să ajungă un om însemnat. Sunt amintiri dintr-o copilărie îndepărtată, petrecută la Varşovia şi la Nisa, într-un context neliniştitor de intensificare a antisemitismului şi de ascensiune a fascismului.