Modificarea Constituţiei, temă veche, repusă pe tapet de preşedintele Traian Băsescu, este un subiect plat pentru majoritatea românilor. O temă pentru specialişti, o dezbatere de seminar, o treabă care nu pune mai multă mâncare pe mesele oamenilor.
Însă una dintre ideile avan-sate de Băsescu are greutate maximă: este vorba, în termeni aproximativi, de eliminarea prezumţiei averii licite.
În rezumat, în Constituţia şi Codul Penal român, o avere este dobândită legal atâta timp cât nimeni nu poate demonstra contrariul. Această chichiţă legală este temelia hoţiei de mari dimensiuni din România ultimilor 20 de ani. Prin această lege de sorginte franţuzească Justiţia constată, cu mâinile în poală, că nu poate nici măcar confisca averea unui vameş, pentru că nu poate demonstra că ea a fost obţinută din şpagă. Am ales exemplul vameşilor la întâmplare.
Cu alte cuvinte, un cetăţean român poate avea un salariu de 1000 de lei, dar o avere de 5 milioane de euro. Procurorii constată că individul nu-şi poate justifica averea prin do-cumente, dar totul se opreşte aici. Pentru că procurorii ar trebui să demonstreze, în continuare, că omul a furat pentru a strânge atâţia bani. Or, când şpaga se dă cash, nimeni nu mai poate găsi vreo urmă, chiar dacă şi-ar da silinţa. În lumina acestei legi, făcute pentru hoţi, Justiţia românească este o instituţie fără nicio putere.
Propunerea preşedintelui este revoluţionară. Eliminarea articolului prezumarea averilor licite ar deschide uşa pentru o justiţie adevărată. Dacă acest amendament al Constituţiei ar fi votat, nu ar mai fi nevoie ca Parchetul să dovedească hoţia. Ar fi mult mai simplu: orice avere care nu se poate justifica se confiscă. Aşa funcţionează legea aici, peste ocean. Sistemul s-ar schimba spectaculos. Hoţii ar trebui să aducă dovada că banii adunaţi sunt legali, nu ar mai fi treaba Justiţiei să arate contrariul.
România a adoptat acest tip de legislaţie păgubos franţuzesc pentru că noii îmbogăţiţi aveau tot interesul ca nimeni să nu-i atingă vreodată.
Cunoaşteţi celebrul proces al şefului Fondului Monetar, Dominique Strauss-Kahn. Francezii îşi făceau cruci cu două mâini că poliţia americană le-a arestat cetăţeanul pe baza unui denunţ al unei femei de serviciu. În ruptul capului francezii n-ar putea admite că o emigrantă de culoare se poate pune cu unul dintre cei mai puternici oameni ai planetei. În Franţa, nu s-ar fi putut niciodată petrece aşa ceva. Aceiaşi francezi îşi cocoloşesc proprii hoţi, în baza exact a acestei prezumţii de nevinovăţie, extinsă peste limitele decenţei.
Dacă Băsescu şi Guvernul reuşesc să elimine din Constituţie prezumarea averilor licite ar fi o lovitură mare. S-ar demonstra că, totuşi, cuiva îi pasă de milioanele de români care muncesc din greu, privindu-i pe şmecherii cu milioane în buzunar care le râd în nas.
Calea este lungă, dar dacă preşedintele reuşeşte se meargă până la capăt – jos pălăria! Cu speranţa că nu este un bluf, aruncat pentru impresia artistică. Dacă nu este aşa şi Băsescu chiar doreşte modificarea legii, trebuie să-şi facă un stindard de luptă din ea. Este imposibil să nu obţină sprijinul popular. Deja au apărut voci din opoziţie, care-l acuză de populism. Este timpul să vedem cine are interesul să nu se poată umbla la averi.
