Modificarea Consti­tuţiei, temă ve­che, repusă pe tapet de preşedintele Traian Băsescu, este un su­biect plat pentru majoritatea românilor. O temă pentru specialişti, o dezbatere de seminar, o treabă care nu pune mai multă mâncare pe mesele oamenilor.

Însă una dintre ideile a­van­-­sate de Băsescu are greuta­te maximă: este vorba, în termeni aproximativi, de eli­mi­­na­rea prezumţiei averii licite.

În rezumat, în Consti­tuţia şi Codul Penal român, o avere este dobândită legal atâta timp cât nimeni nu poate de­mon­stra contrariul. Această chi­­chiţă legală este temelia ho­ţiei de mari dimensiuni din Ro­mânia ultimilor 20 de ani. Prin aceas­tă lege de sorginte fran­ţuzească Justiţia constată, cu mâinile în poală, că nu poate nici măcar confisca a­verea unui vameş, pentru că nu poate de­monstra că ea a fost obţinută din şpagă. Am ales exemplul vameşilor la întâmplare.

Cu alte cuvinte, un cetă­ţean român poate avea un sa­lariu de 1000 de lei, dar o avere de 5 milioane de euro. Procu­ro­rii constată că individul nu-şi poate justifica averea prin do­-cumente, dar totul se opreşte aici. Pentru că procurorii ar trebui să demonstreze, în con­ti­­nua­re, că omul a furat pentru a strânge atâţia bani. Or, când şpaga se dă cash, nimeni nu mai poate găsi vreo urmă, chiar dacă şi-ar da silinţa. În lumina acestei legi, făcute pentru hoţi, Justiţia românească este o insti­­tuţie fără nicio putere.

Propunerea preşedintelui este revoluţionară. Eliminarea articolului prezumarea averi­lor licite ar deschide uşa pentru o justiţie adevărată. Dacă acest amendament al Consti­tuţiei ar fi votat, nu ar mai fi nevoie ca Parchetul să dove­dească hoţia. Ar fi mult mai sim­­plu: orice avere care nu se poate justifica se confiscă. Aşa fun­cţionează legea aici, peste o­cean. Sistemul s-ar schimba spectaculos. Hoţii ar trebui să aducă dovada că banii adunaţi sunt legali, nu ar mai fi treaba Justiţiei să arate contrariul.

România a adoptat acest tip de legislaţie păgubos fran­ţu­zesc pentru că noii îmbogăţiţi aveau tot interesul ca nimeni să nu-i atin­gă vreodată.

Cunoaşteţi celebrul proces al şefului Fondului Monetar, Dominique Strauss-Kahn. Francezii îşi fă­­ceau cruci cu două mâini că poliţia americană le-a arestat cetăţeanul pe baza unui denunţ al unei femei de serviciu. În ruptul capului francezii n-ar putea admite că o emigrantă de culoare se poate pune cu unul dintre cei mai puternici oameni ai planetei. În Franţa, nu s-ar fi putut niciodată petrece aşa ce­va. Aceiaşi francezi îşi coco­lo­şesc proprii hoţi, în baza exact a acestei pre­zumţii de nevino­văţie, extinsă peste limitele decenţei.

Dacă Băsescu şi Guvernul reuşesc să elimine din Consti­tuţie prezumarea averilor licite ar fi o lovitură mare. S-ar de­monstra că, totuşi, cuiva îi pasă de milioanele de români care muncesc din greu, privin­du-i pe şmecherii cu milioane în buzunar care le râd în nas.

Calea este lungă, dar dacă preşedintele reuşeşte se meargă până la capăt – jos pălăria! Cu speranţa că nu este un bluf, arun­cat pentru impresia artistică. Dacă nu este aşa şi Bă­ses­cu chiar doreşte modi­fi­ca­rea legii, trebuie să-şi facă un stindard de luptă din ea. Este imposibil să nu obţină sprijinul popular. Deja au apărut voci din opoziţie, care-l acuză de po­pulism. Este timpul să ve­dem cine are interesul să nu se poată umbla la averi.