Dacă vă mai amintiţi, ultima dată vă invitam să vă autoevaluaţi optimismul. Sau, mai bine zis, vă întrebam cum visaţi existenţa, înainte şi după ce aţi emigrat.
Răspunsurile pe care le-am primit nu au excelat prin cantitate, dar din toate am ales două care mi s-au părut mai reprezentative. Dacă vă regăsiţi în primul sau în al doilea caz, e doar o simplă întâmplare.
“Sunt la Montréal de nouă ani, a trebuit să le iau pe toate de la capăt, de multe ori m-am gândit la întoarcere şi, la o bucată, vă spun sincer că eram dezumflat total de sistemul de aici. Noroc de copiii care mi-au dat curaj. Acum mi-am găsit în sfârşit un echilibru, am învăţat lucruri noi şi ceea ce speram înainte de a pleca din ţară înce- pe să se realizeze”.
“Ţară de c… Dacă cineva-mi spunea cum voi fi tratat eu aici şi cât de înceţi la minte sunt ăştia, dracu’ mai venea în ţara frigului. Păi eu am fost cineva în România, domnule, eu am condus sute de oameni, iar ăştia îmi oferă un job de 15$, cot la cot cu toţi analfabeţii din lumea a treia?”
Am să mă opresc aici, pentru că aparent acest studiu nu are nimic cu finanţele, iar sociolog încă nu mă socotesc. Doar că – şi, dacă mă înşel, vă rog să mă corectaţi – am sentimentul că încet-încet am ajuns să ne temem să ne mai dăm bună ziua.
E bine, e rău, hotărâţi dumnea-voastră, dar nu de puţine ori am asistat la refuzuri clare de a comunica cu cei de aceeaşi limbă, când întâmplător ne încrucişam pe stradă, la magazine, la spectacole. Ştiu că regulile bunei cuviinţe sunt mai vechi decât noi, iar simplul fapt de a da bună ziua şi, mai ales, de a răspunde încă nu a ucis pe nimeni.
Să fie de vină suspi-ciunea ce ni s-a încrustat pe creier din epoca de aur sau dezilu-ziile pe care le-am trăit în ultimii douăzeci de ani?
Răspunsuri o să găsiţi şi singuri, dar până la urmă ce legătură are optimismul, bună ziua sau suspiciunea cu finanţele personale, că doar despre aşa ceva mi-a fost îngăduit să scriu în această rubrică.
Aţi ghicit, cu buzunarul plin ai mai mult optimism, iar pentru a menţine buzunarele pline şi la bine şi la rău, e nevoie de o bună planificare a finanţelor. Dar, pentru că noi ne pricepem bine şi la fotbal, şi la Dacii, cum adică să vină altcineva să-mi spună mie cum să-mi rânduiesc banii?!
Acum, pentru a înlătura suspiciunile, vă recomand să lucraţi numai cu consilieri acreditaţi de Autorité des marchés financiers (AMF). Acest lucru se poate verifica foarte uşor pe site-ul www.lautorite.qc.ca/fr/consommateurs.html Toţi cei care exercită această profesie sunt verificaţi constant de Autoritate, ca să fie fără cazier şi fără faliment. În plus, tot ce povestiţi cu o persoană autorizată este strict confidenţial.
Şi, nu în ultimul rând, după ce aţi constatat că în Canada regulile sunt clare şi se aplică pentru toată lumea în egală măsură, că aveţi nevoie de protecţie financiară la deces, la invaliditate, la pensie, iar planificarea financiară se face cu adevărat, de ce să nu o faceţi cu cineva care vă deschide uşa cu un bună ziua?