Refacerea României ar putea începe cu modificarea Constituţiei

Una dintre temele majore de dezbatere publică din România ultimilor ani este modificarea Constituţiei şi eliminarea din legea fundamentală a unor prevederi care fac imposibilă eradicarea corupţiei generalizate şi modernizarea ţării. Proiectul de modificare a Consti­tuţiei este legat de voinţa preşedintelui României, Traian Băsescu, de a schimba clasa politică românească din rădăcini şi de a oferi statului putere în faţa îmbogăţiţilor tranziţiei post-decembriste. Primul pas a fost făcut în noiembrie 2009, când 80% dintre românii care au participat la vot au spus da la referendumul pentru reducerea Parlamentului la o singură cameră şi limitarea numărului de aleşi la maxim 300. De atunci, lucrurile păreau să fi fost abandonate.

Surpriza a venit însă recent, când Guverul a anunţat că proiectul de modificare a Constituţiei este gata pentru a fi supus adoptării de Executiv şi trimis ulterior spre dezbatere, în Parlament.

Prima reacţie a Opoziţiei a fost că nu sprijină ideea modificării Constituţiei, întrucât acest lucru ar trebui să se întâmple “foarte rar şi după o lungă pregătire” (Crin Antonescu, preşedinte PNL). Amin­tindu-i-se că există un referendum aprobat de populaţie în acest sens încă din 2009, cu o largă majoritate, Opoziţia a schimbat tactica şi a anunţat că pro­pune modificarea unor legi organice care să ducă la dimi­-nuarea numărului de parlamentari, fără să mai fie nevoie de modificarea Constituţiei.

De ce se tem domnii Anto­nescu/Ponta/Voiculescu de o eventuală modificare a legii funda­men­tale? Motivul îl veţi găsi în anumite prevederi constituţionale pe care preşedintele Traian Băsescu vrea să le modifice.

Dincolo de eliminarea unei camere a Parlamentului şi de redu­-cerea drastică a numărului de parlamentari, Traian Băsescu vrea să umble la marile averi din România şi să le confişte pe cele care nu pot fi justificate. Politicieni bănuiţi că se află într-o asemenea ipostază există în toate partidele politice, inclusiv în PDL şi UDMR, dar este evident pentru toată lumea că cei mai mulţi se află în curtea actualei opoziţii.

Să ne amintim doar de cazurile intens mediatizate ale lui Adrian Năstase şi Adrian Severin. Fostului premier al României i s-a des­coperit într-un cont suma de 400.000 de euro, pe care nu a putut s-o justifice niciodată în mod credibil (şi aceasta este, cu siguranţă, doar un mizilic), în timp ce europarlamentarul Adrian Severin deţine o avere de un milion de euro, fără să fi avut vreodată o afacere sau să fi primit o moştenire semnificativă: milionul a fost strâns din “economii salariale”.

Mulţi consideră că această prevedere este cea mai importantă din proiectul de modificare a Constituţiei. Fără a nega acest lucru, aş dori doar să subliniez că simpla e­xistenţă a unei legi bune nu este suficientă pentru ca ceva să se schimbe cu adevărat; este nevoie şi de voinţă politică pentru ca legea să se aplice. Iar aceasta ne duce la nevoia de reformă majoră a clasei politice, fiindcă, în opinia mea, actuala clasă politică nu va fi capabilă de o mo­-dernizare reală a statului român.

Puţinele lucruri bune petrecute până acum în România ultimilor ani sunt datorate, în primul rând, îndârji­rii cu care Traian Băsescu şi-a biciuit propriul partid, PDL, pentru a-l determina să adopte măsuri economice şi politice benefice ţării. Dau aici doar două exemple: reformele economice din ultimii doi ani, precum şi adoptarea noului Cod al Muncii.

Ştiu că risc să fiu etichetat drept “slugă a lui Băsescu”, dar asta nu mă împiedică să spun ce gândesc. Dincolo de păcatele majore ale pre­şedintelui – faptul că a făcut parte din structurile vechiului regim comunist (chiar dacă, spre deosebire de propagandiştii de partid ca Ion Iliescu, Băsescu a avut o meserie şi a avansat în carieră pe linie profesională, şi nu politică), menţinerea în jurul lui a unor personaje ca Elena Udrea şi, nu în ultimul rând, accep­tarea situaţiei ca fiica sa, Elena Băsescu, să fie propulsată în Parlamentul European printr-o fraudă electorală ridicolă – Traian Băsescu şi-a asumat aproape de unul singur modernizarea României.

Dacă va reuşi să ducă la înde­-plinire cele pe care şi le propune prin proiectul de modificare a Consti­tuţiei, Traian Băsescu va rămâne în istorie drept cel mai important lider politic post-re­voluţionar.

Dar iată care sunt principalele prevederi pe care viitoarea Consti­tuţie ar putea să le conţină:

– eliminarea prezumţiei că averea dobândită de cineva este licită. (mai multe amănunte, în pa­-gina 6);

– reducerea Parlamentului ţării la o singură cameră şi diminu­area numărului de membri la maxim 300;

– eliminarea imunităţii parlamentare pentru fapte care nu ţin de exercitarea funcţiei de parlamentar;

– introducerea răspunderii penale a judecătorilor şi procurorilor;

– limitarea deficitului bugetar la 3% din PIB, a datoriei publice la 60% din PIB, precum şi angajarea unor împrumuturi externe doar pentru investiţii. Cu alte cuvinte, guvernele nu vor mai putea vota măsuri populiste în an electoral, dacă aplicarea lor ar face ca deficitul bugetar să depăşească 3% din PIB;

– avizul Curţii Constituţionale să fie obligatoriu în cazul solicitării de suspendare a preşedintelui ţării.

Este de aşteptat ca opoziţia PSD/PNL/PC (USL) să fie vigu­roasă la planurile preşedintelui de a schimba Legea fundamentală, fie şi numai din dorinţa de a nu-i permite lui Traian Băsescu să recâştige simpatia românilor în preajma viitoa­relor alegeri parlamentare de anul viitor. Miza USL este înlăturarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, iar o creştere în popularitate a acestuia ar zădărnici definitiv planul Opoziţiei.