Crochiu despre un autor epicurian şi boem: Radu Anton Roman

Radu Anton Roman este un continuator spiritual al lui Alexandru O. (Păstorel) Teodoreanu, fiind, ca şi acesta, un epicurian cunoscător şi iubitor de rafinamente culinare şi enologice, erudit, spiritual şi boem.

Radu Anton Roman s-a născut la 19 august 1948, la Făgăraş (judeţul Braşov). După terminarea studiilor liceale, s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucu-reşti, dar profesia de avocat nu-l atrăgea, precum pe ilustrul său înaintaş, poate şi din cauză că, în contextul regimului comunist, ea nu era ceea ce ar fi trebuit să fie. Iar Radu Anton Roman avea, în plus, o înclinaţie către aventură şi neprevăzut şi detesta corsetele ideologice. Urmarea este că el abandonează studiile de drept şi se îndreaptă spre Facultatea de Ziaristică, pe care o termină cu o lucrare de licenţă despre cronica de artă.

Desigur că nici ziaristica nu era chiar ziaristică la vremea aceea, a gândirii unice,  drept care Radu Anton Roman a făcut de toate înainte de 1989, mai puţin gazetărie… “Chituitor de ferestre la etaje înalte” la Hotel Intercontinental, învăţător, pedagog, gardian de noapte, bibliotecar şi, abia din 1978, redactor, timp de câţiva ani, la ziarul Munca.

A devenit pensionar în 1985 şi s-a reactivat imediat după 1989. Din 1990, a devenit director artistic la un post de televiziune, iar evoluţia lui, ca scriitor şi, în general, ca om de presă şi de cultură, a fost tot mai intensă şi mai remarcată. Prin 1991-1992, Jacques-Yves Cousteau şi echipa lui vizitează Delta Dunării. Radu Anton Roman li se alătură, în chip de ghid şi interpret. Mai târziu, în 1993-1994, Radu Anton Roman a condus revista Turist Club şi apoi, timp de cinci ani, a lucrat ca ataşat de presă pe lângă o mare companie farmaceutică, Rhône-Poulenc. În sfârşit, din anul 2000, Radu Anton Roman a fost redactor la Editura Paideia şi prezentator-realizator la PRO TV.

În această din urmă calitate, el s-a făcut cunoscut mai ales datorită emisiunii sale, Bucătăria lui Radu, cu un mare şi constant succes de public, până la moartea sa în 2005, datorită  unui atac de cord. Era o emisiune rafinată, inteligentă, erudită, plină de umor, în care reţetele şi secretele artei culinare se asociau cu comentarii istorice, antropologice, etnografice, economice. Emisiunea se baza pe lucrarea sa Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti, adevărată enciclopedie a gastronomiei româneşti, cea mai importantă lucrare de la Gastronomicele lui Păstorel Teodoreanu.

Lucrarea a apărut şi în engleză, sub titlul Romanian Dishes, Wines and Customs, iar o mare parte dintre reţetele ei au fost reluate într-o lucrare în limba franceză, Faire la cuisine à la paysanne en Roumanie.

Există un revers trist al medaliei când afirmăm că celebritatea lui Radu Anton Roman s-a datorat în primul rând emisiunii sale de la PRO TV. El era o personalitate remarcabilă şi ar fi trebuit să fie în atenţia criticii literare încă dinainte de 1989. Dar, fire risipitoare, boemă şi mândră, era lipsit de ambiţia de a-şi promova şi impune scrierile. A debutat ca poet la 24 de ani şi a fost remarcat de Nicolae Manolescu. Dar după aceea a fost “uitat”, iar volumul următor de poeme, deşi excelent, nu a mai fost băgat în seamă de nimeni. Mai grav, după cum remarca în 2002, în România lite-rară, un cunoscut critic din aceeaşi generaţie cu Radu Anton Roman, Alex Ştefănescu, cam la fel s-a întâmplat şi cu foarte interesantul roman despre Delta Dunării, Zile de pescuit, apărut în 1984.

Critica românească a trecut nepăsătoare pe lângă el, dar, publicat şi în franţuzeşte sub titlul Des poissons sur le sable, romanul a fost comentat favorabil de regizorul Costa Gavras: “Am reuşit să citesc Des poissons sur le sable. Curiozitatea mea de lectură s-a transformat în plăcere, într-o călătorie în timp şi în acest loc aspru şi tot-odată miraculos”.

Tot din peisajul Deltei se inspiră şi volumul În Deltă cu Jacques-Yves Cousteau (2001), care, în plus, descrie şi experienţa autorului ca membru al echipei celebrului explorator şi cercetător francez. De altfel, acesta a apreciat călduros stilul scriitorului, fiind mai atent şi mai generos decât criticii români: “Textul înflorit al lui Radu Anton Roman freamătă de imagini de pescari, de apă, de mirosuri, de peşte, de zboruri maiestuoase, de păsări, de alcooluri tari”.

S-ar zice că Jacques-Yves Cousteau descrie aici opera lui Sadoveanu. Este drept să observăm că, deşi în altă haină stilistică şi cu o originalitate incontestabilă, Radu Anton Roman continuă şi spiritul acestuia.

 

Ultimele articole

Articole similare