România e încă sub şoc şi familii întregi îşi ling rănile după ce examenul de bacalaureat din acest an a avut o promovabilitate de – în medie – 44%. Cel mai mic procent de la Revoluţie până azi. Diferenţa, faţă de anii trecuţi, este că s-a limitat drastic copiatul. Şi, cu acest procent, Băsescu şi-a mai găsit un duşman: părinţii. Doar preşedintele e vinovat că un elev de liceu nu reuşeşte să ia măcar o notă de cinci la examenul de BAC. Inclusiv oameni pe care-i credeam serioşi, cum ar fi fostul ministru al Educaţiei, Andrei Marga, afirmă astfel de idioţenii.
România a ajuns o mare fabrică de diplome. Suntem ţara unde doar cine nu vrea nu are o facultate. Şi asta este frustant pentru cei care chiar învaţă. Şi pentru angajatori, care se trezesc cu sute de CV-uri de absolvenţi de universitate care nu au nici măcar cunoştinţele de bază în domeniile lor de activitate. O posibilă consecinţă a acestui dezastru de la BAC: universităţile particulare, adevărate fabrici de diplome, vor rămâne fără studenţi în acest an.
Realitatea, tristă, este că acest examen de BAC este primul examen corect de după 1989. Iar rezultatele arată exact situaţia învăţământului românesc. Producem câţiva olimpici (care, dacă ar fi să-i comparam cu olimpicii din occident, sunt sub influenţa dopajului de la atâtea meditaţii) şi, aşa cum codrii noştri sunt cei mai frumoşi, şi învăţământul nostru e cel mai breaz.
De ani de zile există discrepanţe uriaşe între rata de promovabilitate la examenul de BAC sau la evaluările naţionale şi rezultatele pe care le obţin elevii români la testele PISA.
Ce sunt testele PISA? Puse la punct de Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), aceste teste sunt o grilă de evaluare a cunoştinţelor elevilor de 15 ani. Ele sunt axate pe lectură, matematică şi ştiinţe. Problemele sunt la fel pentru toate cele 65 de ţări participante.
La cele trei teste la care au participat (în 2003, 2006, şi 2009), elevii români au obţinut rezultate sub media ţărilor europene. De exemplu, în 2009, România a ocupat locul 49 la lectură, 47 la matematică şi 48 la ştiinţe. Muntenegru şi Albania sunt singurele ţări europene cu punctaje mai slabe.
Spre comparaţie, Canada a ocupat locul 10 la matematică, 6 la lectură şi 8 la ştiinţe. Nu este doar vina copiilor. Nici doar vina părinţilor. Din 1990 până acum, elevii au fost cobaii politicienilor. Din reformă în reformă, învăţământul românesc a ratat reforma principală: cea a modului în care se face şcoală în România.
Programa încărcată excesiv, accentul pus pe memorare, lipsa de aplicabilitate practică, metodele învechite de predare, acestea erau şi sunt tarele învăţământului românesc. (Nostim este că, după unul din examenele PISA, elevii bucureşteni au declarat ziariştilor că a fost un examen foarte uşor, plin de întrebări stupide, pe care le-au rezolvat imediat).
Toţi factorii implicaţi în educaţia copiilor şi-au furat unii altora căciula, iar acum a venit nota de plată. Teamă mi-e însă că ea nu va fi achitată de nimeni.
