Copilul cel mai dintâi

Să fi fost zi de târg sau poate că numai mi se părea mie, după lu­mea ce umbla în deal şi-n vale pe la noi pe stradă. Că­ţărat pe vârful gardului, cu o felie de pâine unsă cu gră­sime, pe care mi-o dăduse mama numa’ să-mi mai tacă gura, o zăresc în lungul drumului pe bunica, ce se apropia fără grabă, cu zâmbetul ei de copil şăgalnic. Fără să-mi pese dacă mă auzea sau nu, am sărit în drum şi, tot la fugă, ţipam cât mă ţineau bojocii: “Bunică! Bunică!” Când m-a zărit, zâmbetul ei a crescut ca spuma pe lapte şi, cu braţele deschise, a reuşit de bine -de rău, să-mi oprească avântul.

“Undi ti năpustieşti aşe vîrtos, măi cioflingarule, că nu dau tătarii”, încerca ea să mă strunească, strângându-mă cu amândouă mâinile lângă priştoarea din lână aspră, ce-i venea până la călcâie.                   “Bunică, ai văzut câtă lume umblă-n deal şi-n vale, di parcă n-au nicio treabă; eu mă tem cî s-or cam prostit oamenii aiştia şi nu mai ştiu di dânşii.”

“Da tu, altî triabî n-ai dicât sî pândieşti oamenii pi uliţî? Hai mai ghini cu minii, cî aviem şiucalăi di dişfacat şi aşe harnic cum ti văd, poati c-om gati pânî-n Craşiun> continuă ea, cu vocea molcomă.

Mă şi vedeam desfăcând boabele de porumb, unul câte unul, aşa cum pu­team eu pe vrema aceea, în plină vară, cu frica să nu mă apuce Crăciunul cu treaba ne­terminată. Şi, mai ales, oare ce aveam eu să-i spun Moşului, când va veni cu sacul de cânepă în spate: că

n-am fost destul de harnic? Aşa ceva nu se putea. Soluţia era să schimb cât mai repe­de subiectul şi bunica să uite de planu­rile cu ştiuleţii de păpuşoi.

“Bunică, da’ sigur oamenii aiştia nu s-or prostit di-o vreme?”

“Nu, dragu’ bunichii, află că proştii au murit di mult”, m-a liniştit bunica.

“Cum adică, nu mai sunt proşti?”, mă făceam eu curios, numai să nu mai aducă vorba de ştiuleţi.

“Da, băietuc, di mult nu mai sunt proş­ti. Amu tătă lumia-i cumintii, cî nu-ţi vini sî criezi. Pientru dânşii sî mai întîm­plî sî mai grieşascî, da’ pientru alţii, tăt ştiu. Şi chiar dacî nu-i întriabî nimini, iaca că-s distui carii tot ti-nghesuie cu sfaturi, cari mai di carii mai cuminţi. Ascultî-i dacî îi ave vreme, da’ mai înainti di-a faşi orişici, judicî sângur matalii, cî atâta cap ai şi sângur.”

Să fi fost ieri sau poate într-o altă viaţă, nu mai ştiu, dar povaţa asta mi-a rămas în minte şi-n ziua de azi. Cînd întâlnesc oameni ce iau decizii păguboa­se pentru ei, dar sunt tare buni să dea

altora sfaturi, de fiecare dată-mi aduc amin­­te de zâmbetul bunicii: He, he, proştii au murit di mult.

Iertaţi-mă dacă iaraşi am căzut în traista cu amintiri de la bunica, de fapt voiam să vă prezint un subiect cât se poate de serios şi anume: minimalizarea impactului fiscal la deces. Ştiu că acest subiect nu face parte din preocupările dumneavoastră imediate şi că am mai vorbit deja despre acest lucru, dar prefer să mă repet, decât să aflaţi prea târziu că la decesul ultimului dintre soţi, primul care se va prezenta la poarta succesiunii, va fi impozitul.

Vă place sau nu, dar pe lângă copiii pe care i-aţi crescut şi cărora doriţi să le lăsaţi tot ce aţi agonisit, mai aveţi unul. Îl cheamă Fisc şi vă urmează liniştit toată viaţa. Numai că, fiind mai hrăpăreţ de mic, cînd se prezintă momentul, el va fi primul care-şi va cere partea, parte ce de multe ori nu e deloc neglijabilă. De scăpat de el vă asigur că nu se poate, au mai încercat şi alţii. Soluţia ce-a mai simplă şi mai si­gură e să-i pregătiţi partea lui din timp, la numai o fracţiune faţă de cât o să coste atunci. Soluţii există, analiza se face pentru fiecare fa­milie în parte, deoarece fiecare familie este unică. Până la alte poveşti, eu vă doresc o vacanţă cât mai plăcută!

Petru Cotnareanu
Petru Cotnareanu
Petru Cotnăreanu este născut în dulcea Bucovină, sub poale de Rarău, trecut prin informatica preistorică şi prin ceva şcoli din Québec. În prezent sfătuitor auto­rizat pentru banii altora (de banii lui se ocupă soţia). Iubeşte lucrurile simple şi cinstite şi ia în glumă o artă tare grea, cum e cea a scrisului.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare