Ieşirea inutilă

Rareori a reuşit preşedintele Traian Băsescu să stârnească o unanimitate a protestelor printr-o singură declaraţie. Chiar şi în momentele cele mai delicate, în care afirmaţiile sale provocau sesizarea Consiliului de Combatere a Discriminării, existau voci care îi găseau circumstanţe atenuante. Prin ceea ce a spus însă în emisiunea lui Robert Turcescu şi Ion Cris­toiu, şeful statului s-a izolat mai mult decât în alte dăţi. Până şi cei care îl apară în mod constant nu au putut decât – cel mult – să tacă. Despre atacul brutal la adresa Regelui s-a comentat deja în fel şi chip. Afirmaţiile lui Traian Băsescu au provocat însă şi reacţii care depăşesc graniţele ţării.

Prima, în ordine cronologică, vine de la Centrul Simon Wiesenthal, poate cea mai cunoscută organizaţie de luptă împotriva antisemitismului. Centrul a fost deranjat de ceea ce poate fi privit drept o minimizare a rolului lui Ion Antonescu în Holocaustul din România. Pentru Traian Băsescu, Regele a fost şeful statului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce Antonescu era “doar” prim-ministru. Un neadevăr care nu a scăpat nesancţionat. “Se pare că preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie corectă de istorie despre Holocaustul din România. Persoana care poartă cea mai mare respon­sabilitate criminală pentru uciderea în masă a atât de multor evrei este mareşalul Antonescu, dictatorul care a condus ţara până când a fost îndepărtat din funcţie”. Pentru Centrul Wiesenthal şi pentru majoritatea istoricilor (excep­tându-i pe revizionişti), Antonescu nu a fost “doar” prim-ministru, ci dictator.

O replică subtilă vine şi de la Ambasada Statelor Unite care, citând un discurs al fostului preşedinte american Harry Truman, vorbeşte despre “contribuţia extraordinară la cauza libertăţii şi a democraţiei” pe care a avut-o Regele Mihai. În contradicţie deci cu opinia lui Traian Băsescu, care îl vede pe fostul rege o “slugă la ruşi”.

Reacţia cea mai dură şi cea mai târzie (la o săptămână de la emisiunea cu pricina) vine însă de la Moscova. Purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe spune că “Rusia e revoltată că preşedintele român a declarat că şi el le-ar fi ordonat soldaţilor să treacă râul Prut, pentru a ataca URSS în 1941. E evident că o asemenea bra­vadă neruşinată, care justi­fi­că şi jigneşte memoria milioa­ne­lor de victime ale fas­cis­mului este inadmisibilă”.  Preşedintele Dmitri Medvedev l-a criticat şi el dur pe şeful statului român la o întâlnire internaţio­nală.

Replica rusească este de o neobişnuită duritate şi ea trebuie citită probabil pe mai multe paliere. Moscova este de multă vreme iritată de ieşirile lui Traian Băsescu, de genul “Marea Neagră e un lac rusesc” sau “Gazprom e mai eficient decât Armata Roşie”. Ultima ieşire nu face decât să completeze, în ochii Moscovei, imaginea unui şef de stat european care nu îi este prieten. Afirmaţiile lui trebuiau să fie deci taxate. Mai există însă şi alte posibile motive. Unul dintre ele ţine de atenţia specială pe care atât România, cât şi Rusia o au pentru Republica Moldova. La recentele alegeri locale, candidatul Partidului Comuniştilor, susţinut implicit de Moscova, a pierdut la limită primăria municipiului Chişi­nău. O victorie a lui ar fi întărit poziţia Rusiei în Moldova şi în dosarul transnistrean.

În fine, replica Rusiei trebuie privită şi într-un tablou mai larg, cel al discuţiilor privind scutul antirachetă american, o parte din elemen­tele lui urmând să fie insta­late în România. Pe 4 iulie, la Soci, în Rusia, a avut loc Consiliul NATO-Rusia, unde cele două părţi şi-au constatat, în continuare, dezacordul. Pe termen mediu, scutul american antirachetă urmează să devină un scut NATO, iar Rusia cere garanţii juridice că rachetele americane nu vor fi îndreptate împotriva ei, ameninţând altfel cu o nouă cursă a înar­mă­rilor şi cu retragerea dintr-o serie de tratate de dezarmare. Nici NATO şi nici SUA nu vor să dea garanţii. Pe de altă parte, e greu de crezut că ameninţările ruseşti ar putea deveni realitate, o cursă a înarmărilor fiind imposibil de suportat acum de bugetul Rusiei.

În schimb, Rusia profită de cea mai mică slăbiciune în blocul occidental pentru a-şi face auzită vocea. Iar de­cla­raţiile lui Traian Băsescu sunt o ocazie ideală pentru Moscova, care a făcut apel la “Europa civilizată”, ca să dea o “evaluare adecvată” celor spuse de şeful statului român.

Ieşirea preşedintelui şi replica Mos­covei introduc un element de dezordine în relaţia UE-NATO/Rusia, de care nu era nevoie şi situează raporturile politice româno-ruse aproape de limita în­gheţului.