Nimic nu este mai banal într-un oraş mare cum este Montrealul decat o călătorie cu metroul. Ştim pe de rost, ca pe o poezie, numele şi succesiunea staţiilor. Dar ştim oare şi ce înseamnă ele, ce evocă şi ce loc ocupă in imaginarul şi in istoria Montrealului, Quebecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, vă vom înfăţişa, pe scurt, “povestea” acestor nume.

Numele Saint-Michel desemnează, la Montréal, un bulevard, o bibliotecă de cartier şi o staţie de metrou destul de recentă, inaugurată în 1986, pe linia albastră.

Dar de data aceasta, numele nu mai identifică un personaj istoric, ci unul divin, Arhan­ghelul Michel – Mihail în româneşte şi Mikhael în ebraică, unde înseamnă “care este aidoma lui Dumnezeu”.

Arhanghelii, după cum se ştie, se află în ierarhia celestă  pe o treaptă superioară îngerilor, iar dintre arhangheli cel dintâi este Mihail. El face parte din panteoanele religioase iudaic, creştin şi musulman, cu unele cono­taţii diferite. În afară de el, cei mai cunos­cuţi Arhan­gheli sunt Gabriel şi Rafael.

Numele lui apare în Vechiul Testament, unde i se rezervă un rol de protector al evreilor, apoi în  Noul Testament, în chip de conducător al oştilor de îngeri în luptă cu balaurul cu şapte capete şi armatele sale de demoni, dar şi în Coran, în surata Vaca, unde se spune că inamicii îngerilor  Mihail şi Gabriel sunt şi inamicii lui Allah.

Arhanghelul Mihail (Saint-Michel) se celebrează la 29 septembrie, la catolici şi la 8 noiembrie, la ortodocşi. El este patronul soldaţilor şi, de asemenea, protectorul Franţei, Germaniei şi al oraşelor Bruxelles şi Kiev.

Ad
Articolul precedentPe unde ne poartă metroul (33): Saint-Laurent
Articolul următorCafeaua – între legendă şi concret
Mircea Gheorghe
Mircea Gheorghe (n. 1943), ziarist, prozator şi traducător, stabilit din 1990 în Canada. Licenţiat în litere (Bucureşti, 1966). Colaborator la mai multe reviste din România şi diaspora. Scrie la Pagini româneşti din 2002. A publicat sinteze despre istoria criticii şi ideilor literare, traduceri din F. Braudel, P. Chaunu şi J.-M. Guyau, precum şi cărţile Partida de canastă (Polirom, 2005, proză scurtă), Imprevizibilul triumf (Institutul European, 2008, eseuri), Clepsidra (EuroPress, 2010, roman)