Scriam în numărul trecut că Puterea de la Bucureşti se pregăteşte să elibereze România de sub zodia corupţiei generalizate şi a ineficienţei birocratice. Era vorba despre intenţia Guvernului şi a Preşedinţiei de a modifica Constituţia României şi de a reorganiza administrativ teritoriul ţării. Modificarea Constituţiei ar fi trebuit să introducă în lege mijloacele prin care statul român ar fi putut să lupte mai eficient împotriva corupţiei, iar reorganizarea teritorială ar fi trebuit să transfere puterea de la centru către autorităţile locale. De asemenea, o descentralizare reală ar fi putut duce şi la dezmembrarea sistemelor mafiote transpartinice care s-au creat la nivelul aproape fiecărui judeţ din România.
La aproape o lună de la lansarea acestor mari proiecte politice, totul pare să se ducă pe apa sâmbetei, iar principalul motiv este opoziţia pe care o manifestă clasa politică. Şi nu mă refer aici doar la partidele de opoziţie – PSD, PNL, PC -, care s-au opus propunerilor PDL înainte de a vedea exact despre ce este vorba, ci chiar de lipsa de voinţă a unei mari părţi dintre politicienii aflaţi la putere.
A fost, mai întâi, opoziţia UDMR la planul de reorganizare administrativă care ar fi împărţit România în 8 mari regiuni, pe motiv că cele două zone cu populaţie majoritar maghiară, Harghita şi Covasna, ar fi fost înghiţite într-un “mare judeţ” românesc, unde şi-ar fi pierdut unele din drepturile actuale. UDMR, preocupat mai ales de planul lui de autonomie teritorială, a trecut la un adevărat şantaj: ieşirea de la guvernare în cazul în care Guvernul merge mai departe cu proiectul de reorganizare teritorială, în formula propusă. La schimb, UDMR pro-pune o reîmpărţire în 16 regiuni, care să ducă la unificarea Harghitei şi Covasnei într-un singur judeţ.
Problema modificării Constituţiei este însă şi mai spinoasă: pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de votul a două treimi dintre parlamentari, ceea ce ar însemna ca partidele de opoziţie să fie de acord. Or, ca regulă generală, liderii USL se opun la tot ceea ce puterea doreşte să facă bun în România. Motivul? Împiedicarea actualei puteri, cu orice preţ, de la a acumula capital electoral, în situaţia în care măsurile luate ar avea efecte pozitive pentru populaţie. Dar nu e numai asta. Multe dintre măsurile pe care Guvernul vrea să le adopte aduc atingere directă intereselor clasei politice.
Cel mai bun exemplu pentru acest lucru este problema confiscării averilor care nu pot fi dovedite ca fiind licite. Una dintre principalele modificări preconizate ale Constituţiei viza exact înlăturarea din legea fundamentală a prevederii că averea este consi- derată licită din oficiu. Actuala lege lasă în seama autorităţilor statului să facă dovada că averea cuiva a fost dobândită pe cale ilegală, ceea ce, de cele mai multe ori, este imposibil. Hoţul neprins este negustor cinstit, spune Constituţia României, iar acest lucru pare să convină de minune clasei politice actuale, îmbogăţită peste poate din afaceri cu statul, din corupţie, din privatizări frauduloase, din deturnare de fonduri europene etc.
Şi, pentru a preîntâmpina adoptarea unei legi dure a averilor ilicite, pe care Guvernul vrea s-o impună în România, Partidul Social Democrat a iniţiat un proiect de lege “soft” de confiscare a averilor. “Păcăleala” PSD, după cum a numit-o fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei, actualmente europarlamentar PDL, constă în aceea că proiectul nu face deloc referire la averile dobândite în urma unor fapte de corupţie sau de trafic de influenţă. Conform proiectului de lege al PSD, vor fi vizate doar averile obţinute în urma unor activităţi de terorism, contrabandă şi alte asemenea acţiuni, însă nu şi averile obţinute prin fapte de corupţie, cum ar fi mita sau deturnarea de fonduri.
Şi, pentru a se asigura că nu vor exista surprize la nivel parlamentar, Victor Ponta, preşedintele PSD, a lansat un avertisment pe faţă politicienilor din coaliţia guvernamentală: să se gândească de două ori înainte de a vota legea dură propusă de Ministerul de Justiţie: “Dacă nu le place legea noastră, o să votăm legea Guvernului Boc, dar atenţie pentru pedelişti: noi o s-o şi aplicăm”. Cu alte cuvinte, votaţi o lege dură, fiindcă voi veţi fi aceia care vă veţi “bucura” de efectele aplicării ei. Este pentru a doua oară când liderii Opoziţiei din România ameninţă că, atunci când vor veni la guvernare, se vor răzbuna pentru toate “necazurile” suferite în anii de opoziţie, după ameninţările adresate procurilor care au avut îndrăzneala să aresteze lideri politici din partidele lor.
Revenind la proiectul de lege propus de Guvernul Boc privind confiscarea averilor ilicite, acesta are şanse destul de mici să treacă de Parlament în forma sa dură, pentru că, în ciuda voinţei preşedintelui, a primului ministru şi a unui grup restrâns de politicieni, marea masă a parlamentarilor din arcul guvernamental nu este cu mult diferită de aceea din partidele din opoziţie. Şi unii şi alţii şi-au construit averile fraudând cel mai adesea legea şi profitând de “oportunităţile” capitalismului sălbatic.
Dar nu numai clasa politică este împotriva adoptării unei legi dure privind confiscarea averilor ilicite, ci şi mare parte din corpul judecătoresc, fiindcă şi aici există destule interese pentru ca o astfel de lege să nu fie adoptată. Curtea Constituţională s-a exprimat deja, cu puţină vreme în urmă, asupra caracterului neconstituţional al intenţiei (prevăzute în proiectul de modificare a Constituţiei depus de Guvern) de a confisca averile care nu pot fi dovedite.
Motivul: se încalcă drepturile omului (de a fura, n.n.). În concluzie, aş spune că nu contează prea mult ce doresc Traian Băsescu şi Emil Boc să facă în România, atâta vreme cât clasa politică, judecătorii cu state vechi şi o bună parte a presei aservite din România au alte planuri. Apropo de presă. S-a publicat recent informaţia că unul dintre realizatorii de emisiuni tv de la Antena 3, Mihai Gâdea, în emisiunile căruia singurul subiect de “dezbatere” este Traian Băsescu, s-a împrumutat la patronul său, mogulul “cool” Dan Voiculescu, cu aproape un sfert de milion de dolari. O datorie imensă chiar şi în Canada, pentru cineva care trăieşte doar din salariu. Întrebarea este dacă, în această situaţie, angajatul Gâdea poate să-i refuze patronului Voiculescu favorul de a-l ataca pe preşedintele Băsescu din absolut toate poziţiile. Urmăriţi Antena 3 şi veţi avea singuri răspunsul.