Câteva (ne)adevăruri ale “fostului” general Pacepa

Nu demult, am intrat în posesia a două cărţi scrise de şi cu “fostul” general de Securitate Ion Mihai Pacepa: Orizonturi roşii –  crimele, corupţia şi moştenirea Ceauseştilor (ediţie adăugită) şi Faţă-n faţă cu gene-ralul I. M. Pacepa, o carte de dialoguri ale acestuia cu doamna Lucia Hossu Longin, realizatoarea monumentalului serial Memorialul Durerii.

Dacă prima carte o mai citisem cu mai bine de 15 ani în urmă, ea având mai multe ediţii precedente, pe cea de-a doua am citit-o pentru prima oară acum. Şi astăzi îmi aduc aminte că, încă de la prima lectură a volumului Orizonturi roşii, am avut o puternică îndoială asupra credibilităţii autorului şi, mai ales, asupra detaliilor prezentate în “memoriile” acestuia.

La apariţia celei de-a doua cărţi, suspiciunea mea s-a întărit încă şi mai mult. În plus, răsfoind ziarul New York Magazin, din data de 22 iunie a.c., am avut cel puţin o dovadă clară asupra faptului că “fostul” ge-neral Pacepa are “fabulaţii aiuritoare”, aşa cum le numeşte Paul Goma, unul din cei mai cunoscuţi dizidenţi politici. În cartea de dialoguri, “fostul” general povesteşte cum a contribuit la (ne)otrăvirea lui Paul Goma. În replică, Paul Goma, în articolul din New York Magazin, suflă în toate afirmaţiile “binefăcătorului” său ca în nişte baloane de săpun, spulberând toate argumentele, laudele şi detaliile “fostului” general. Mai mult, dat fiind faptul că agenţii Securităţii au vrut să-l otrăvească pe Paul Goma în anul 1982, acesta ridică un mare semn de întrebare asupra generalului: “Dacă el a «defectat» în 1978, cum de a fost înştiinţat şi informat de toate intenţiile şi maşinaţiile securiştilor de după plecarea lui!?”

- Publicitate -

De ce “fostul”?

Spre surprinderea mea, în cartea de dialoguri şi în Orizonturi roşii nu am văzut niciun loc unde să se vorbească despe Ion Mihai Pacepa ca despre un ex-general de Securitate, care şi-a pierdut titlurile. O întrebare firească pe care cred că interlocutoarea ar fi trebuit să i-o pună ar fi fost dacă acesta a renunţat la toate titlu­rile şi onorurile avute, precum şi la gradul de general. Din cărţile sale, nu reiese că şi-ar fi dat demisia în mod oficial din Securitate, iar el nu a afirmat niciodată că nu se mai consideră general. În plus, dacă am înţeles bine, Pacepa se crede, în continuare, “un brav şi demn soldat” al naţiei române.

Chiar dacă Ion Mihai Pacepa “s-a albit” cerând azil politic în Statele Unite şi chiar dacă a publicat câteva cărţi în care, vezi Doamne, “dă totul în vileag”, asta nu înseamnă neapărat că el a rupt-o cu comunismul, că a devenit anticomunist si că este sincer în ceea ce spune.

Dacă citeşti cu atenţie cele două cărţi, îţi dai seama că minciuna, ipocrizia şi crimele sunt prezente peste tot. Cu o răbdare şi înţelepciune asemănătoare locotenentului Colombo, oricine ar putea să descopere cu uşurinţă faptul că Pacepa minte şi că el a participat la nenumărate acte criminale.

Trafic cu arme şi droguri

În cartea dialoguri, Ion Mihai Pacepa spune: “…l-am prezentat pe Ceauşescu drept un terorist internaţional, traficant de arme, de droguri, care îşi vindea propriii cetăţeni pe dolari” (paginile 30 şi 31). Iar în cartea Orizonturi roşii, la pagina 190, Pacepa afirmă că i-ar fi spus tovarăşei Elena Ceauşescu următoarele: “Olcescu a stat de vorbă cu oamenii lui – indivizii ăia care-l ajută în traficul de cocaină. I-au promis câteva diamante extraordinar de mari până mâine. îmi vor sosi în curier diplomatic.”  în aceeaşi carte, Orizonturi roşii, în “Notă asupra ediţiei”, la pagina 7, găsim următoarea descriere: “Orizonturi roşii, care este jurnalul ultimelor trei luni petrecute de generalul-locotenent Ion Mihai Pacepa cu Ceauşescu, în calitate de şef al casei prezidenţiale, a fost primul document public care l-a prezentat pe «cel mai iubit fiu al poporului» gol-goluţ, aşa cum era în realitate: un terorist internaţional care ducea o viaţă de lux exorbitantă, plătită cu banii obţinuţi din trafic de droguri şi arme, precum şi din vânzarea pe valută forte a cetăţenilor ţării.”

Că Ceauşeştii duceau o viaţă de lux, în epoca lor de aur, o ştia oricine. Numai că noi credeam că banii pentru acea viaţă de lux proveneau din exploatarea şi înfome­tarea poporului român. Din mărturiile lui Pacepa aflăm că dictatorul mai avea încă o sursă de venituri: traficul de droguri.

Spune oare Pacepa adevărul? Nu ştiu. Dumnezeu ştie. Poate şi alţii. Personal, cred că generalul securist combină la perfecţie minciuna cu adevărul. Dacă gene­-ralul Pacepa minte – şi în unele pasaje se vede clar ca lumina zilei că da -, atunci trebuie să i se spună că este un mincinos. în plus, cititorul ar trebui să fie avertizat pentru a citi cu precauţie aceste “poveşti”. În varianta în care Pacepa spune adevărul, el trebuie să dea mai multe răspunsuri: au existat, în România, plan­taţii de droguri? Dacă da, atunci unde, când, cine se ocu­pa de ele? Unde mergeau banii care se obţineau din acest trafic?

La pagina 158 din Orizonturi roşii există un pasaj cutremurător cu referire la traficul de droguri: “TIR este numele unei organizaţii din România care se ocupă cu transportul rutier al mărfurilor pentru export. Numele provine de la o organizaţie internaţională – Transport International Routier – care îi reglementează activitatea. DIE a preluat controlul direct asupra întregului sistem TIR din România şi l-a reorganizat cu ajutorul serviciului de spionaj bulgar, care coordonează unul dintre cele mai mari parcuri TIR din Europa. Camioanele TIR ale Bulgariei, oficial responsabile pentru transportarea rapidă a fructelor şi legumelor exportate, sunt adânc implicate în traficul de droguri şi arme din Bulgaria în Occident. în 1974, majoritatea şoferilor de pe camioanele TIR româ­neşti au devenit ofiţeri conspiratori sau agenţi ai DIE. Ca şi colegii lor bulgari, aceşti şoferi fuseseră instruiţi să transporte clandestin oameni, arme şi droguri şi să preia materialele de spionaj depuse de agenţii externi ai DIE în căsuţele poştale create de rezidenţele DIE de-a lungul autostrăzilor occidentale. Până în 1978, DIE a folosit din plin camioanele TIR pentru a aduce în ţară echipamente tehnologice şi militare supuse embargoului şi pentru a scoate din România arme vândute în secret grupărilor teroriste străine. Camioanele TIR au fost implicate, de asemenea, în traficul de droguri al DIE, menit să îngroaşe contul lui Ceauşescu. Majoritatea acestor operaţiuni secrete de transport se făceau cu camioanele TIR cu pereţi dubli sau în camioane legendate că transportă «poştă diplomatică», ce erau sigilate potrivit acordurilor internaţionale TIR şi nu puteau fi controlate la vămile străine.”

Ceauşescu şi Mafia din Europa şi America

Din pasajul în care se vorbeşte de compania TIR aflăm că şi autorităţile din Bulgaria au fost implicate în traficul de droguri. O astfel de “strânsă conlucrare şi cola­-borare” este încă o dată menţionată la pagina 142 din Orizonturi roşii, unde ni se spune că “România şi Bulgaria au făcut mult timp contrabandă cu droguri în Occident. Acum, aceiaşi contrabandişti au început să vândă la negru diamante sintetice în Europa Occidentală.”

Din cele afirmate mai sus, reiese clar că “cel mai iubit fiu al poporului” şi oamenii lui, securiştii şi agenţii lor din Occident, aveau contact cu Mafia cea adevărată. Cine, în ţările occidentale, face contrabandă cu droguri?

O altă dovadă a cât de mult au fost implicate autorităţile bulgare în traficul de droguri o aflăm la pagina 339 a cărţii Orizonturi roşii: “«Mâna proletariatului trebe să fie îndeajuns de lungă ca să-i găsească pe trădători oriunde s-ar ascunde ei», a spus (Ceauşescu n.n.), ordonând ca Răuţă să fie ucis în secret în Statele Unite, fără a se lăsa vreo urmă care să indice implicarea Bucureştiului. «Folosiţi-vă de Mafia americană ca să faceţi asta. Azi avem noi nevoie de ei, mâine s-ar putea să aibă ei nevoie de noi, şi n-o să uităm ajutorul pe care ni l-au dat…» în 1976, DIE încă nu avea contacte cu Mafia. Nu mult după aceea, un american din New York City a fost arestat la graniţa cu Bulgaria pentru deţinere de mărfuri ilicite, inclusiv droguri şi devize convertibile. îndată ce bulgarii au aflat că nevasta individului era de origine română, au transferat cazul Securităţii din România. La interogatoriu, individul a recunoscut că este membru al Mafiei americane şi cazul său a fost predat mai departe la DIE. DIE l-a recrutat pe «Leman» (numele de cod care i s-a dat ulterior n.n.), asigurându-i condiţii de viaţă în România, în care erau incluse o locuinţă – un apartament luxos, trecut în proprietate personală – şi un angajament ferm de azil politic la nevoie. «Leman» s-a mutat împreună cu soţia la Bucureşti, unde şi-a transferat şi afacerile cu droguri. Având sarcina de a-l localiza şi asasina pe Răuţă, «Leman» s-a reîntors temporar în SUA, ducând cu el fotografii recente ale lui Răuţă şi un plan operaţional de asasinare a acestuia, prin înscenarea unui «accident nefericit», în urma căruia trebuia să sfârşească pe fundul fluviului Potomac. Ceauşescu a aprobat personal planul de asasinare. La sfârşitul lui martie 1978, când «Leman» se afla la Washington pentru a comite fapta, Ceauşescu şi-a schimbat gândurile. El a amânat asasinarea lui Răuţă până la terminarea vizitei pe care o făcea în Statele Unite.”

Acest pasaj scris de Pacepa are scopul de a ne arăta că Ceauşescu însuşi a ordonat asasinarea lui Constantin Răuţă, un alt “dizident anticomunist”. Despre acesta, la pagina 337 din Orizonturi roşii ni se spune că “era inginerul DIE care ceruse azil politic în Statele Unite în 1973”.

Urmarea episodului de mai sus nu ne-a mai fost prezentată. Ca şi în cazul altor “poveşti” din Orizonturi roşii, nu avem toate informaţiile… Totuşi, surpriză, numele de Constantin Răuţă, alias Costel, îl regăsim în cartea doamnei Lucia Hossu Longin, ea mulţumindu-i şi fiindu-i recunoscătoare pentru faptul că “s-a ocupat îndeaproape de pregătirile logistice, îndelungi şi dificile, ale întâlnirii”. Să fie oare coincidenţă de nume sau este una şi aceeaşi persoană?

Conturile lui Ceauşescu

În cartea “Faţă-n faţă…’’, la pagina 106, I. M. Pacepa spune că “Ceauşescu nu mi-a dat niciodată fonduri în străinătate şi n-a avut niciodată fonduri în străinătate până când am plecat eu. A avut un cont secret în România despre care am scris pe larg în Orizonturi roşii. În iulie ‘78, acest cont se numea TETA78 şi conţinea 400 de milioane de dolari, realizaţi în mare măsură din vânzarea unor cetăţeni români de origine evreiască şi germană.” În Orizonturi roşii, la pagina 476, tot în legătură cu conturile dictatorului, Pacepa spune că “în acea zi de 22 iulie 1978, contul OV, care atunci se numea AT-78, număra aproximativ 400 de milioane de dolari.” (va urma)