Violenţa în familie (II)

În dreptul penal, nicio infracţiune nu co­respunde în mod specific violenţei conjugale. Regu­lile generale de drept se aplică şi acestui tip de violenţă, în condiţiile în care ca­pătă formă de in­fracţiune criminală.

Pe de altă parte, anumite comportamente abuzive – cum ar fi domi­narea sau di­ferite forme de violenţă verbală – nu constituie, în mod normal, infracţiuni de drept penal.

Atunci când un serviciu de urgenţă primeşte un apel semnalând o infracţiune de natură conjugală sau o altă problemă majoră, doi agenţi de poliţie se deplasează la locul menţionat. Poliţia acordă o importanţă deosebită acestui gen de apeluri, considerând că este vorba de ameninţarea securităţii şi integrităţii fizice a unei persoane.

Agenţii de poliţie ajunşi la faţa locului pun capăt violenţelor şi iau diferite măsuri pentru a asigura protecţia victimei. Ei pot proceda la ares­tarea persoanei care este suspectată că ar fi comis infracţiunea. De asemenea, poliţiştii strâng probele referitoare la infracţiune şi redactează un raport de anchetă, pe care îl trimit apoi la un pro­curor, pentru a cere intentarea acuzaţiilor contra persoanei aflate în stare de arest.

În cazul în care, însă, unul dintre soţi se teme că poate păţi ceva din par­tea celuilalt, el are posibilitatea să se prezinte în instanţă şi să obţină un “engagement de ne pas troubler l’ordre public”, numit şi “mandat de paix”. Pentru obţinerea acestuia, persoana trebuie să completeze un formular de denunţare (“formulaire de dénonciation”), pe care îl va depune la grefa tribunalului, indicând care sunt motivele care l-au adus aici. Această persoană se numeşte denun­ţător şi va depune jurământ în faţa unui judecător cu privire la informaţiile din formular.

Cererea este prezentată în instanţă, unde denunţătorul trebuie să fie prezent, pentru a explica judecătorului motivele pentru care doreşte ca partenerul său de viaţă să se angajeze să nu tulbure liniştea publică şi să respecte anumite condiţii. Pe de altă parte, persoana vizată trebuie şi ea să se prezinte în faţa judecătorului, în cadrul acestei audieri.

Judecătorul nu trebuie să determine dacă persoana respectivă este vinovată de o infracţiune, ci doar să analizeze dacă temerile denunţătorului sunt fondate. Judecătorul ordonă semnarea unui angajament de către persoana vizată. Orice încălcare a angajamentului luat constituie infracţiune. Existenţa unui angajament permite oricărei persoane să ceară interven­ţia poliţienească atunci când sunt în­călcate condiţiile menţionate.

Ordonanţa de netulburare a liniştii publice constituie o măsură preventivă, ce are ca scop asigurarea protecţiei unei persoane care se teme în privinţa securităţii ei.

În cazul în care s-a comis o infracţiune, poliţia va face demersurile pentru formularea de acuzaţii criminale, indiferent de voinţa victimei.

Le ministère de la Sécurité publique du Québec publică, periodic, statistici privind criminalitatea pe teritoriul provinciei, inclusiv date privind violenţa familială; acestea pot fi consultate chiar pe site-ul ministerului.

Ultimele articole

Articole similare