Continuăm incursiunea noastră în lumea istoriei, aromelor şi virtuţilor cafelei, alături de Sorin Burlec, un român din Montréal care lucrează în domeniu din 2003. El este, în prezent, director de producţie la Terra Coffee & Tea, o companie care importă şi distribuie cafea de calitate superioară.
Chiar dacă în numărul trecut am dat ca an de apariţie a primei cafenele din lume anul 1554, data apariţiei primului “coffee house” pare să fie, după alte surse, cu mult înainte, pe undeva pe la 1471 sau 1475. Dar dacă anul apariţiei primei cafenele pare să fie încă subiect de dezbatere, locul şi numele nu este contestat de nimeni: cafeneaua Kiva Han din Constantinopole, actualul Istanbul.
Ambasadorul Veneţiei la Constantinopole a raportat Senatului că turcii au obiceiul să bea o poţiune neagră cât se poate de fierbinte. Ei o extrag dintr-o plantă numită “kahve” şi are o proprietate curioasă: aceea de a menţine oamenii într-o stare de activitate continuă, făcându-i să uite de oboseală.
Cafeaua a intrat în Europa prin portul Veneţia, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. Băutura a devenit obişnuită în rândul populaţiei în momentul în care vânzătorii de limonadă au inclus-o în oferta lor, ca alternativă la băuturile reci. De asemenea, mulţi dintre negustorii europeni au început să bea cafea în călătoriile lor şi astfel au adus acest obicei în Europa.
Papa Clement VIII a declarat că licoarea este prea delicioasă pentru a fi lăsată pe mâna necredincioşilor şi a ridicat-o la rangul de “băutură creştină”.
În 1690, olandezii, care în acea perioadă dominau comerţul naval al lumii, au reuşit să sustragă o plantă “vie” din Yemen şi au introdus cultivarea cafelei în coloniile lor. În 1706, suveranii Olandei au donat plante de cafea tuturor marilor curţi regale de la acea vreme. Ludovic al XIV-lea, prea puţin impresionat de noutatea exotică, a dat planta botanistului regal, care a reuşit să o crească în grădina botanică din Paris.
Un tânăr ofiţer de marină, pe nume Gabriel Mathieu de Clieu, care era familiarizat cu clima din coloniile olandeze, a ajuns la concluzia că plantele de cafea s-ar adapta uşor în coloniile Franţei. Într-o noapte a anului 1720, el a furat o plantă din grădina botanică, după care s-a îmbarcat pe un cargou cu direcţia Martinica.
Călătoria s-a dovedit o mare încercare din toate punctele de vedere. În final, a ajuns la destinaţie, iar plantele s-au înmulţit ulterior cu mare viteză. În cartea sa intitulată Coffee, Gordon Wrigley declara: “Dintr-o singură plantă, Martinica a furnizat direct sau indirect seminţe de cafea tuturor ţărilor din zona Americii, cu excepţia Braziliei.”
Brazilia avea să intre în posesia mult râvnitei plante în 1727, când o întâmplare neobişnuită i-a oferit această oportunitate. Existând un conflict teritorial între Guyana Franceză şi Guyana Olandeză, Brazilia a fost chemată să-l arbitreze şi l-a trimis, pentru aceasta, pe locotenent-colonelul Francisco de Melo Palheta. Deşi complet ignorant în privinţa cafelei, el era un mare patriot şi un bun om de afa-ceri. Avea, de asemenea, reputaţia unui mare Don Juan. Povestea spune că el şi-a îndeplinit cu succes misiunea, după ce a devenit un apropiat al soţiei guvernatorului Guyanei Franceze. Aceasta i-a înmânat ofiţerului brazilian un buchet de flori, în care erau ascunse seminţe şi câteva boabe proaspete de cafea. Astăzi, Brazilia este de departe cel mai mare producător de cafea din lume.
