Nimic nu este mai banal într-un oraş mare cum este Montrealul decât o călătorie cu metroul. Ştim pe de rost, ca pe o poezie, numele şi succesiunea staţiilor. Dar ştim oare şi ce înseamnă ele, ce evocă şi ce loc ocupă in imaginarul şi in istoria Montrealului, Quebecului și Canadei? Pe parcursul mai multor numere, vă vom înfăţişa, pe scurt, “povestea” acestor nume.

Staţia cu acest nume, de pe linia verde, inaugurată la 3 septembrie 1978, nu evocă, aşa cum am putea crede, localitatea franceză în faţa căreia s-a desfăşurat una dintre cele mai lungi şi mai crâncene bătălii din timpul Primului Război Mondial.

La originea numelui Verdun din Montréal îl găsim pe Zacharie Dupuis, militar francez născut în 1608 sau 1610, în comuna Saverdun din departamentul Ariège, Franţa. În 1655, acesta a venit în Nouvelle-France unde, un an mai târziu, a fost numit co­mandant al fortului Québec.

În acelaşi an, Zacharie Dupuis a întemeiat o misiune franceză în teritoriile locuite de irochezi (în nordul statului New York de azi şi la sudul lacului Ontario şi al fluviului Saint-Laurent) care, din cauza atacurilor indienilor, avea să se desfiinţeze trei ani mai târziu, în 1658.

Drept urmare, Zacharie Dupuis s-a stabilit la Ville-Marie (vechiul nume al Montréalului), ca adjunct al comandantului garnizoanei, Lambert Closse, care era totodată şi guvernator interimar al fortului. (În lipsa guvernatorului titular, Paul Chomedey de Maisonneuve, plecat în Franţa.)

În 1662, în timpul unui atac irochez, Lambert Closse este omorât, iar Zacharie Dupuis devine, în acelaşi timp, comandant al garnizoanei şi guvernator interimar. În acea perioadă, populaţia fortului Ville-Marie era de circa 400 de persoane. Peste numai trei ani de la instalarea în funcţia de comandat al garnizoanei, Zacharie Dupuis avea sub comanda sa o trupă formată din 150 de oameni – suficientă pentru a asigura securitatea şi dezvoltarea satului, numit deja în acea perioadă, când Ville-Marie, când Montréal.

În 1671, sulpicienii, proprietari ai insulei cunoscute astăzi sub numele de Île-de-Montréal, i-au acordat lui Zacharie Dupuis un teren de circa 100 de hectare, situat în partea accidentată a albiei  fluviului Saint-Laurent, din zona Lachine (aşa numitele Rapides de Lachine).

Domeniul acesta a fost numit Verdun, spre a aminti de satul natal al seniorului Zacharie Dupuis, Saverdun.

Se căsătorise, din 1668, cu Jeanne Groisard, une fille du Roi, care avea o zestre de 2000 de livre. În 1673, Zacharie Dupuis şi Jeanne Groisard au donat toate bunurile lor, inclusiv domeniul Verdun, călugă­ri­ţelor de la Congrégation de Notre-Dame, în schimbul unei rente pe viaţă. Câţiva ani mai târziu însă, în 1676, seniorul Zacharie Dupuis de Verdun avea să moară la Montréal, iar soţia sa a decis să se întoarcă în Franţa.

 

Ad
Articolul precedentPe unde ne poartă metroul (36) : Vendôme
Articolul următorPe unde ne poartă metroul (38) : Viau
Mircea Gheorghe
Mircea Gheorghe (n. 1943), ziarist, prozator şi traducător, stabilit din 1990 în Canada. Licenţiat în litere (Bucureşti, 1966). Colaborator la mai multe reviste din România şi diaspora. Scrie la Pagini româneşti din 2002. A publicat sinteze despre istoria criticii şi ideilor literare, traduceri din F. Braudel, P. Chaunu şi J.-M. Guyau, precum şi cărţile Partida de canastă (Polirom, 2005, proză scurtă), Imprevizibilul triumf (Institutul European, 2008, eseuri), Clepsidra (EuroPress, 2010, roman)