Nimic nu este mai banal într-un oraş mare cum este Montrealul decat o călătorie cu metroul. Ştim pe de rost, ca pe o poezie, numele şi succesiunea staţiilor. Dar ştim oare şi ce înseamnă ele, ce evocă şi ce loc ocupă in imaginarul şi in istoria Montrealului, Quebecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, vă vom înfăţişa, pe scurt, “povestea” acestor nume.

Staţia de metrou Viau, de pe linia verde, a fost dată în folosinţă la 6 iunie 1976, iar numele ei ono­rează memoria lui Charles-Théodore Viau (foto), un om de afaceri din secolul al XIX-lea, fondator al unei fabrici de biscuiţi binecunoscute în toată Canada.

S-a născut în 1843 la Longueuil şi, la 15 ani, a plecat la Montréal, unde s-a angajat la un negustor de produse alimentare, Jean Poupart. După câţiva ani, a cumpărat magazi­nul acestuia şi a intrat progresiv în lumea marilor afaceri. A fost, mai întâi, negustor de făină, apoi brutar, fondator şi patron al unui atelier de biscuiţi (devenit mai târziu fabrică) care-i purta numele. A murit în 1898. În 1894, el avea 125 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 300.000$, ceea ce era enorm pentru acele vremuri. Fabrica lui de biscuiţi a fost una dintre cele mai mari din Canada, iar Charles-Théodore Viau a creat câteva sortimente de biscuiţi, precum Village şi l’Empire, care au devenit celebre în întreaga Canadă.

În afară de staţia de metrou, numele lui Charles-Théodore Viau a mai fost dat unui bulevard (Viau), unui parc (Théodore), precum şi unei circumscripţii (Viau) din Montréal.

Publicitate
Articolul precedentPe unde ne poartă metroul (37) : Verdun
Articolul următorTirania personajelor
Mircea Gheorghe
Mircea Gheorghe (n. 1943), ziarist, prozator şi traducător, stabilit din 1990 în Canada. Licenţiat în litere (Bucureşti, 1966). Colaborator la mai multe reviste din România şi diaspora. Scrie la Pagini româneşti din 2002. A publicat sinteze despre istoria criticii şi ideilor literare, traduceri din F. Braudel, P. Chaunu şi J.-M. Guyau, precum şi cărţile Partida de canastă (Polirom, 2005, proză scurtă), Imprevizibilul triumf (Institutul European, 2008, eseuri), Clepsidra (EuroPress, 2010, roman), O adevărată familie (Adenium, 2013, proză scurtă)