[pullquote]Două dintre cărţile sale de memorii, După temniţă şi După Revoluţie, se găsesc (încă) de vânzare la Librăria Pagini Româneşti, la preţul de 9,99$ fiecare.[/pullquote]
Ion Diaconescu, fostul preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin Democrat, a încetat din viaţă marţi seara, la vârsta de 94 de ani. Cu câteva zile înainte, Ion Diaconescu fusese externat de la Institutul de Cardiologie Fundeni din Bucureşti, din cauza unor „tulburari de ritm cardiac”.
Retras din viaţa politică de mai mulţi ani, Ion Diaconescu a asistat neputincios la căderea (şi aproape dispariţia) PNŢCD de pe scena politică românească, după ce în 1996 ţărăniştii câştigaseră alegerile alături de celelalte partide din Convenţia Democrată. După o guvernare plină de controverse şi neputinţe şi după ce a fost trădat de fostul preşedinte Emil Constantinescu, PNŢCD a ratat intrarea în Parlamentul ţării în anul 2000, moment care a marcat începutul decăderii partidului. De mai mulţi ani, partidul este măcinat de lupte interne, provocate de indivizi intraţi în partid pe uşa din dos, iar cota sa de popularitate în rândul românilor este sub marja de eroare din sondaje.
Moartea lui Ion Diaconescu înseamnă, în fapt, moartea Partidului Naţional Ţărănesc, aşa cum fusese el gândit de făuritorii lui: Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu.
Născut la 25 august 1917, în comuna Boteşti din judeţul Argeş, Ion Diaconescu a intrat în politică încă din anul 1936, la vârsta de 19 ani, fiind nepot pe linie maternă a lui Ion Mihalache. În anul 1942 a absolvit Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti.
Arestat la 1 decembrie 1947, pentru unica vină de a fi făcut politică înainte de venirea comuniştilor la putere, Ion Diaconescu a fost închis în temniţele comuniste timp de 17 ani, până în anul 1964.
După eliberare a lucrat la o întreprindere din Bucureşti, iar începând cu anul 1990, după căderea regimului comunist, Ion Diaconescu a participat, alături de Corneliu Coposu şi de alţi lideri ţărănişti, la reconstrucţia partidului după 45 de ani de interdicţie.
La 20 de ani de la Revoluţie, Ion Diaconescu dispare, iar o dată cu el dispare şi ultimul ţărănist care ar mai fi putut face legătura cu trecutul de glorie al PNŢCD.
