George Sava: Dacă Guvernul de la Ottawa ridică obligativitatea vi­zelor pentru români, străzile principa­lelor oraşe canadiene vor fi invadate de cerşetori care vorbesc româneşte.

[pullquote]Citeşte şi opinia în favoarea ridicării vizelor pentru români, argumentată de Mihai Claudiu Cristea: În cei zece ani de când trăiesc în Canada, dintre care un an la Montréal şi nouă la Qué­bec, relaţiile mele cu Ro­mânia s-au schimbat gradat, însă fundamental. Am înţeles târziu (din fericire, nu prea târziu) că-mi iu­besc ţara natală mai mult decât m-aş fi crezut în sta­re să iubesc ceva făcut mai ales din pământ. Şi am înţeles că ori­câte paşapoarte aş primi în Cana­da, ori­ce ma­şini aş conduce sau oricâte case aş locui, oricât de bine aş vorbi sau scrie în vreuna din limbile ţării me­le de adopţie, nu mă voi sim­ţi niciodată ca­na­dian sau quebechez. Click aici pentru articolul complet. [/pullquote]

Oficial, în Canada trăiesc circa 210 mii de persoane de origine ro­mână. Cifrele reale sunt, cu siguranţă, mai ma­ri, dar nu cred că depăşesc 300 de mii. Dintre aceşti oameni, mulţi nu mai au rude apropiate în ţară, iar dintre cei care au, probabil că doar 10-15 mii îşi aduc a­nual rudele în vizită aici. Am făcut es­timările de mai sus pentru că, în rea­litate, aceştia sunt românii care se izbesc cu adevărat de proble­ma obţinerii unei vize canadiene.

Aşa cum bine se ştie, Canada nu este o destinaţie turistică pentru euro­peni – din cauza distanţei şi a costurilor ridicate de transport – şi este puţin probabil că va deveni pentru români, după o eventuală ridicare a obligativi­tăţii vizelor.

Dacă ridicarea vizelor nu ar avea şi o puternică latură negativă, nu cred că s-ar găsi prea mulţi români care să fie împotriva acestei decizii. Însă libe­rali­zarea intrării în Canada a cetăţeni­lor români ar putea să coste comu­ni­tatea românească de aici un preţ prea mare faţă de ceea ce s-ar câştiga. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii este dacă suntem pre­gătiţi să plătim acest preţ. Personal, eu nu sunt.

Pe lângă milioanele de români care trăiesc şi muncesc cinstit în ţările din Uniunea Europeană, hoarde de infractori şi de cerşetori cu cetăţenie româ­nă, ţigani sau români sadea, au inva­dat multe oraşe euro­pene, creând o adevărată panică. Închisorile Occidentului sunt pline cu delincvenţi de origine română, iar străzile capitalelor europene gem de cerşetori care vor­besc româ­neşte. Românii cinstiţi din Europa de Vest sunt adesea discri­minaţi şi umiliţi, pentru simplul fapt că provin din ace­eaşi ţară cu aceste rebuturi sociale.

Dacă mergeţi des cu metroul la Montréal, nu se poate să nu fi întâlnit de­ja grupuri răzleţe de cerşetori de ori­gine română. Nu vreau să creez o ima­gine apocaliptică, dar, dacă Guvernul de la Ottawa ridică obligativitatea vi­zelor pentru români, străzile principa­lelor oraşe canadiene vor fi invadate de cerşetori care vorbesc româneşte, iar ziarele şi emisiunile informative de ra­dio şi tv vor fi pline de ştiri despre infractorii de origine română.

Majoritatea covârşitoare a româ­nilor care trăiesc în Canada s-au integrat în societatea de aici şi foarte mulţi dintre ei excelează în activităţile pe ca­re le desfăşoară. Nu cred că putem da cu piciorul atât de uşor la reputaţia construită în zeci de ani de trudă şi de seriozitate, cu atât mai mult cu cât ridicarea vizelor nu este singura rezolvare posibilă.

Guvernul de la Ottawa s-a gândit deja la o soluţie pentru a facilita veni­rea în Canada a părinţilor şi bunicilor imigranţilor care s-au stabilit legal în această ţară. Începând cu 1 decembrie 2011, vor intra în vigoare “super-vizele” pentru părinţi şi bunici. Ele vor avea valabilitate de maxim 10 ani şi vor permite intrări multiple, iar lungimea fiecărui sejur va putea fi de până la doi ani, fără să necesite alte formalităţi. O astfel de “superviză” va putea fi acordată în ma­xim 8 săptă­mâni de la data depunerii aplicaţiei, iar solicitanţii vor fi obligaţi să obţină în prealabil o asigurare medicală canadiană pentru întreaga perioa­dă de şedere în Canada.

O măsură similară – exceptând, să zicem, lungimea sejurului – ar putea fi aplicată şi pentru celelalte rude sau chiar pentru prietenii românilor care trăiesc în Canada, viza obţinându-se în baza unei invitaţii legalizate. Iar în ceea ce îi priveşte pe românii care nu au nici rude şi nici prieteni în Canada, obţinerea unei vize turistice ar trebui să se facă în continuare doar în baza unor garanţii care să arate că scopul vizitei în Canada este într-adevăr tu­-ristic (loc de muncă sau afacere proprie în România, bilet de avion dus – în­tors şi cazare rezervată deja la hotel pentru întrea­ga perioadă etc). În felul acesta, se va putea evita un aflux mare de “vizitatori” cu paşaport ro­mâ­nesc, care ar veni în Canada cu alte scopuri decât cele turistice, adică la furat şi/sau la cerşit.

Cât despre liberalizarea comple­tă a intrării în Canada a cetăţenilor români, cred că discuţia ar trebui reluată peste vreo 10 ani.

Publicitate