Sake ţine un jurnal (40)

Citește și

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Victor Roşca, “Experimentul Târgşor”, Curtea Veche, Bucureşti, 2011.

Folosindu-şi în primul rând istoria personală, dar bizuindu-se şi pe mărturiile altora, autorul continuă efortul de rememorare şi analiză a opoziţiei faţă de instalarea comunismului în România, început de el cu “Moara lui Kalusek” (Curtea Veche, 2007).

- Publicitate -

Noul volum acoperă perioada primei detenţii a autorului (n. 1926) în puşcăriile comuniste, din anii 1948 – 1951 (îi va urma o a doua, în 1959 – 1963), şi este focalizat pe experimentul carceral condus între zidurile penitenciarului Târgşor (de lângă Ploieşti), constând în încercarea de reeducare în spi­-ritul ideologiei comuniste a tinerilor deţinuţi.

Tinerii supuşi experimentului sunt fie abia ie­şiţi din liceu, fie minori, şi au fost condamnaţi pentru participarea la organizaţii acţionând împotriva regi­mului sau, mai general, pentru delictul de uneltire împotriva regimului. Cei care acceptă reeducarea devin membri ai OTR (Organizaţia Tinerilor Reedu­caţi). Cei care n-o acceptă sunt catalogaţi “bandiţi”, riscă bătăi din partea “reeducaţilor” şi schimbarea regimului de detenţie, de la “comun” la “izolare”.

Gardienii sunt şocaţi de gestul unor deţinuţi de a se alătura, voluntar, celor pedepsiţi cu izolarea. Ce nu pot ei pricepe, se spune în carte, este că “frăţie­-tatea este mai mult decât prietenia, mai mult decât camaraderia, mai mult decât solidaritatea. Ea le include pe toate.”

- Publicitate -

Ce unii cititori de astăzi pot pricepe cu greu este refuzul unui tânăr deţinut de a accepta scoaterea de la “izolare” în schimbul promisiunii de a citi lite­-ratură marxistă. Numai atât? Scoateţi-mă de-aici şi daţi-mi “Manifestul” bărboşilor, pretinde Sorin c-ar fi spus el. Mai ales că poziţia faţă de lectura textelor înaintate ideologic nu pare să conteze în situaţiile extreme. În urma evadării unui deţinut, sunt bătuţi cu bâtele, în egală măsură, toţi ceilalţi, fie ei reedu­caţi ori opuşi reeducării.

Cartea are un evident rol educativ. Ticăloşia unora şi idealismul celorlalţi ne par astăzi uşor ireale. E nevoie de mărturii de detaliu ca aceasta pentru a înţelege contextul.

***

La lansarea cărţii, care a avut loc în septembri­e, la Casa Română, domnul George Sarry (n. 1928, 11 ani petrecuţi în puşcăriile comuniste, autor al volumului “Amintiri din închisoare şi din libertate”, apărut în 2010) a avut o scurtă intervenţie la microfon, una laudativă.

După dumnealui, un domn matur, spre numai 60-70 de ani, dar într-o formă fizică nu chiar perfectă, s-a ridicat să pună o întrebare. Însă, înainte s-o pună, s-a uitat lung la domnul Sarry, care tocmai se aşeza pe un scaun de pe rândul din faţa lui, şi i-a spus că, pentru atâţia ani de puşcărie făcuţi, arată surprinzător de bine. Domnul Sarry n-a comentat.

Vorbele n-aveau nimic insultător, dar păreau să ascundă o judecată cam murdară. Insinuau ori că domnul Sarry nu făcuse cu adevărat atâţia ani de puşcărie, ori că nu fusese tratat atât de rău pe cât lăsa să se înţeleagă cartea sa. De fapt, vorbitorul n-avea nimic cu domnul Sarry. Judecata lui era orientată către domnul Roşca şi pregătea terenul pentru întrebarea pe care voia să i-o pună.

Întrebarea era următoarea: De ce autorul a aşteptat atâţia ani până să-şi publice memoriile? Din nou, nu vorbele aveau ceva insultător, ci insinuarea ascunsă în ele. Insinuarea era că memoriile au apărut atunci când nu mai puteau fi contestate de alţi martori direcţi ai celor relatate. De la masa prezidiului, unul dintre antevorbitori i-a răspuns omului cu fermitate: Memoriile se scriu când se coc în mintea omului. Adaug eu, dacă nu cumva deja s-a spus, că nici timpul scurs cu scrisul propriu-zis şi cu transformarea manuscrisului în carte nu este de neglijat.

Articolul precedentCât contează biografia
Articolul următorRomâni la Salonul de carte
- Publicitate -
- Publicitate -spot_img

Ultimele articole

Ucraina a depus o cerere de aderare accelerată la NATO

Ucraina va semna o cerere de aderare accelerată la NATO, a anunţat vineri preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, la câteva...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -