“Amintiri”, în trei timpi

Zidurile Sălii Oscar Peterson vor purta peste ani amprenta sonoră a “Suvenirurilor” lui Cristache Zorzor, ca pe o sculptură nevăzută, mo­-de­lată prin frecarea arcuşului nu pe corzile unei viori, ci pe corzile sufletului, la vremuri de taină, acolo unde vremelnicul întâlneşte veşnicia. Sensibil până la lacrimi în ascultarea unei melodii, fără a cunoaş­te lucruri elementare – o gamă, spre exemplu -, am trăirile mele, transferate în te miri ce bizarerii ale puţinelor mele “cunoaşteri”. Literatura mi-a dat idei la acest concert.

Există un pasaj în Craii de Curtea Veche (Mateiu Caragiale), la care m-am gândit ascul­tând acordurile tale, dragă Cristel. Şi cum se potrivesc! “Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi… Lăutarii nu uitară să cânte acel vals domol care era una din slăbiciunile lui Pantazi, valsul voluptuos şi trist în legănarea căruia pâlpâia, nostalgică şi sumbră fără sfârşit, o patimă aşa sfâşietoare, că însăşi plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferinţă. De îndată ce coardele încăluşate porniseră să îngâne amara destăinuire, întreaga sală amuţise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai încea­tă, mărturisind duioşii şi dezamăgiri, rătăciri şi chi­-nuri, remuşcări şi căinţe, cântarea înecată de dor se îndepărta, se stingea, suspinând, până la capăt pierdută, o prea târzie şi zadarnică chemare”.

Generaţii de cititori şi de exegeţi mate­ini s-au tot întrebat: care să fi fost acel tulburător vals? Roma­nul a apărut acum vreo trei sferturi de veac, enigma valsului rămâne. Unii au bănuit a fi “Valsul imperial”, al lui Strauss, ba chiar un contrar al ace­lei ca­podopere numite “Dunărea albas­tră”, prin ră­tă­­­cire şi pesimism. Unele păreri au fost mai cu­te­­­ză­­toare: Bach (“muzica lui, scară de lacrimi ce urcă la Dumnezeu”, zice un filosof), Mozart, chiar Ivano­vici, gălăţeanul nostru, cel cu barca pe valuri…

Ascultând, în acest miez de decembrie, tulbură­toarele acorduri ale “Suvenirurilor”, mă întreb dacă Pantazi, “sub pecetea tainei”, nu a lăsat pe altul să ghicească izvorul de unde venea acest vals misterios – şi parcă incomplet! – vals ce storcea lacrimi muşteriilor birtului din Covaci. De ce nu ar fi Cristache Zorzor acela care a adus la lumină întreaga partitură?

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare