Mătuşa Tamara, mai tare decât fostul preşedinte Chirac

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) l-au achitat pe Adrian Nastase, în Dosarul “Mătuşa Tamara”, în care fostul premier era acuzat de dare de mită. Fostul preşedinte francez Jacques Chirac a fost condamnat de un tribunal din Franţa la doi ani de închisoare, cu suspendare, după ce a fost găsit vinovat de fapte de corupţie.

Frazele de mai sus au făcut prima pagină a publi­caţiilor din România de joi, 15 decembrie. Dincolo de informaţiile de fapt divers pe care textele respective le conţin, ele ne prezintă şi imaginea reală a justiţiei din cele două state, România şi Franţa, amândouă membre ale Uniunii Europene, prin urmare cu valori morale şi juridice similare.

Dacă ţinem însă cont de faptul că prezenţa Româ­niei este refuzată, în continuare, în Grupul Schengen, tocmai din cauza problemelor din Justiţie, dar şi a celor de corupţie, înţelegem mai bine de ce deciziile celor două instanţe de judecată sunt diametral opuse.

Oricât de neutru încerci să fii, mai ales acum, în pragul unei mari sărbători religioase, nu poţi să nu faci o paralelă între procesele de corupţie din cele două state, amândouă având drept obiect doi foşti înalţi demnitari.

În Franţa, fostul preşedinte francez Jacques Chirac a fost găsit vinovat de un judecător, pentru deturnare de fonduri la vremea în care era primar al oraşului Paris. La Bucureşti, fostul premier Adrian Năstase a fost achitat pentru dare de mită. În ambele cazuri, este vorba despre folosirea funcţiei publice în avantaj personal, dar decizia instanţei de judecată este diametral opusă, în cele două dosare.

O explicaţie găsim nu doar în calitatea corpului de magistraţi ce formează cele două sisteme de justiţie, dar mai ales în poziţiile pe care le-au avut politicienii din cele două ţări, în legătură cu cele două dosare. În timp ce, în Franţa, nu a auzit nimeni vreun politician să facă decla­raţii publice pe marginea dosarului lui Jacques Chirac, la noi, preşedintele PSD, Victor Ponta, declara, înainte de pronunţarea instanţei, că Adrian Năstase nu este vinovat şi, prin urmare, nu poate fi condamnat. Lucru care s-a şi întâmplat.

Dosarul Adrian Năstase

Dana şi Adrian Năstase

Adrian Năstase a fost trimis în judecată de către DNA, pentru dare de mită. În acelaşi dosar, au mai fost judecaţi alţi doi inculpaţi: Ioan Melinescu, pentru sustragere şi distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii, şi Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru şi fost deputat, pentru complicitate la luare şi dare de mită. Toţi trei au fost achitaţi de un complet format din trei judecătoare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit procurorilor DNA, Adrian Năstase şi Ioan Melinescu s-au întâlnit în noiembrie 2000, ocazie cu care Melinescu i-ar fi propus viitorului prim ministru sprijinul în rezolvarea unei probleme delicate, care o privea pe soţia acestuia, Dana Năstase.

La Oficiul Naţional de Preve­nire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), organism unde lucra în acel moment Ioan Melinescu, exista în lucru un dosar în care era vizată soţia lui Adrian Năstase. ONPCSB primise o sesizare de la Banca Creditanstalt, prin care instituţia era informată privind depunerea, nejustificată la acea dată, a sumei de 400 de mii de dolari în contul Danei Năstase.

Ioan Melinescu s-a angajat faţă de Adrian Năstase să facă dispărut dosarul şi să blocheze investigaţia, cu condiţia ca Adrian Năstase să-l numească pe Melinescu în fruntea Oficiului Naţional pentru Prevenirea Spălării Banilor, după alegerile care urmau să se desfăşoare la sfârşitul acelui an.

Aşa cum se ştie, PSD a câştigat alegerile din noiembrie 2000, iar Adrian Năstase a fost numit prim ministru. Una din primele sale acţiuni în noua calitate a fost să-l numească pe Ioan Melinescu în fruntea ONPCSB.

Povestea a apărut în presă şi apoi a făcut obiectul dosarului procu­rorilor DNA, după ce omul de afaceri Genică Boerică a depus un denunţ la adresa fostului premier. Acesta a relatat că Ioan Melinescu a sustras dosarul respectiv şi l-a înmânat consilierului lui Adrian Năstase, Ristea Priboi. Genică Boerică a declarat în faţa procurori­lor că a fost de faţă când acest lucru s-a întâmplat.

Conform rechizitoriului procu­rorilor, informaţiile sustrase de Melinescu din dosarul deschis pe numele soţiei lui Adrian Năstase arătau că suma depusă în contul Danei Năstase nu putea fi justificată ca venituri legale.

Din cele relatate în presa din acea vreme, Dana Năstase ar fi furnizat ulterior băncii un contract de vânzare-cumpărare, din care reieşea că suma de 400 de mii de USD depusă, în numerar, în bancă, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri şi a altor bunuri de valoare de către mătuşa sa, Tamara Cernasov. De aici şi numele dat acestui dosar de corupţie de către presa din România.

La acea dată, Tamara Cernasov avea 91 de ani, locuia singură într-un apartament şi ducea mai curând o viaţă modestă. În aceste condiţii, conform celor declarate de soţii Năstase în faţa anchetatorilor, bătrâna a reuşit să păstreze în casă obiecte de mare valoare (11 tablouri rare, obiecte scumpe de mobilier, 30 de bijuterii din aur ş.a.), pe care le-a vândut în schimbul unei sume importante, iar banii i-a depus direct în contul soţiei fostului premier român: o bagatelă de 400 de mii de dolari.

Procurorii DNA au cerut instanţei de judecată condamnarea fostului premier la 3 ani, cu suspendare. După un proces care a durat nu mai puţin de 4 ani şi jumătate, judecătorii ICCJ au decis achitarea fostului premier şi a complicilor lui, pe motiv că din dosar lipseşte proba constitutivă a infracţiunii.

Decizia nu este definitivă şi a fost deja atacată cu recurs.

Dosarul Jacques Chirac

Jacques Chirac

Jacques Chirac a fost pus sub acuzare, în decembrie 2009, de un tribunal din capitala Franţei, în dosarul angajărilor fictive pe care le-ar fi făcut, la începutul anilor ‘90, pe vremea în care era primarul Parisului.

Fostul preşedinte francez a fost acuzat că ar fi acordat 28 de contracte false unor aliaţi politici, prin intermediul cărora aceştia au fost angajaţi pe poziţii-fantomă în Primăria Parisului şi au fost plătiţi din banii municipalităţii.

Jacques Chirac a fost primar al capitalei franceze timp de 18 ani, între 1977 şi 1995, şi a condus Franţa, ca preşedinte, între 1995 şi 2007. Jacques Chirac a mai fost acuzat şi că a primit “valize cu bani” de la liderii unor ţări africane, dar aceste acuzaţii nu au făcut obiectul unui proces.

În vârstă de 79 de ani, Jacques Chirac a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu suspendare. Condamnarea fostului preşedinte francez este prima condamnare a unui şef de stat francez, după cea a mareşalului Philippe Petain, în 1945, acuzat de colaborare cu naziştii.

La aflarea sentinţei, fostul preşedinte francez a declarat că, deşi se consideră nevinovat, nu va face apel la sentinţa tribunalului, din motive de sănătate.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare