România, în 2012

Peste un an, la sfârşitul lui 2012, vom fi aflat răspunsuri la o parte dintre între­bările privind viitorul apropiat al României. Nu vom avea răspuns la toate, ba mai mult, întrebărilor de acum li se vor adăuga, ine­vitabil, altele.

Ce este firesc să ne întrebăm de pe acum cu privire la România anului 2012? Dacă ieşim din criză? E o întrebare, dacă nu naivă, în orice caz inutilă: nu e un secret faptul că, pentru mult timp de acum înainte, nu ne vom putea considera ieşiţi din criză. Dacă vom intra într-o lume nouă? Aici răspunsul e, clar, afirmativ. De fapt, am şi intrat într-o lume nouă. Unii au văzut mai devreme acest lucru, alţii îl vor vedea în curând, iar alţii vor refuza, în continuare, să accepte un adevăr implacabil.

Eforturile pe care le depun liderii europeni, aproape la comun, pentru a evita o prăbuşire a visului european ne arată, negru pe alb, că am intrat într-o lume nouă. În cel mai bun caz, vom sta, după toate semnalele responsabile, în parametrii din ce în ce mai stricţi ai austerităţii. Inclusiv România, care merge cu marea majoritate a ţărilor europene.

După întâlnirea istorică a Consili­ului European (a câta din ultimele luni?) din 8-9 decembrie, de la Bruxelles, avem perspectiva unei Europe cu un control mult mai strict – mai centrali­zată, cu state care pierd, într-o măsură mai mică sau mai mare, din suveranitate. E, mă grăbesc să adaug, perspectiva optimistă pe care o aruncă în faţă cei care gândesc, în termeni mai degrabă pozitivi, managementul crizei. Există însă şi perspective mai negre, la care e bine să nu ne gîndim foarte mult acum.

România va avea, în 2012, două rânduri de alegeri – locale şi parlamentare -, cel mai probabil comasate. Poate chiar şi un referendum. Rezultatul votului ne va da, cu siguranţă, o altă compoziţie a scenei politice. USL, dacă rămâne în viaţă, va câştiga alegerile viitoare. Însă Traian Băsescu va fi în continuare decisiv: potrivit legii, preşedintele desemnează premierul.

Până acum, USL a ratat (şi va rata în continuare) cam tot în materie de bun-simţ, de adevăr şi de soluţii la criză. Pentru România finalului de 2012, un USL în poziţie dominantă de putere – care îşi conservă reflexele şi expertiza de acum – va fi o garanţie a catastrofei. Se vor schimba cei de la USL? Au această capacitate, mai au timp?

Pentru ca lucrurile să fie mai clare şi mai optimiste pe vreme de criză, vom avea nevoie de o justiţie mai performantă. Deocamdată, performanţa justitiţiei româneşti – atâta câtă e – e inegală. Merge foarte bine DNA, merg bine procurorii – restul, slab spre descuranjant şi ca­tastrofal. Politicienii de la USL încurajează în continu­are apele tulburi în justitiţia autohtonă. Vom mai avea timp să progresăm suficient? Vom avea cu cine?

E o criză extrem de dură – vom putea miza în România 2012 pe o presă corectă? Realist, ceea ce putem avea anul viitor va fi o presă cât de cât responsabilă. Va fi, probabil, anul în care vom avea cele mai multe televiziuni de ştiri cu acoperire naţională (şase, dacă nu chiar şapte!), dar şi anul în care presa clasică va conta cel mai puţin, faţă de toţi anii electorali de până acum.

2012 este un an cu multe temeri şi cu puţine speranţe. Dar nu fără nicio speranţă! Să încercăm să fim mai buni şi mai atenţi unii cu alţii! Atenţia şi bună­tatea pot face minuni.