Emigranţii români nu mai sunt doriţi în ţara lor

În timp ce Franţa se bate pentru votul cetăţenilor ei din diaspora, românii ar prefera să ne vedem de treburile noastre

Un sondaj de opinie reali­zat în luna noiembrie 2011 de către Gallup Organization Romania a dezvăluit că 59% dintre români nu doresc introdu­ce­rea votului prin corespondenţă, iar 3% dintre ei consideră că românii care trăiesc în străinătate nu ar trebui să voteze deloc la alegerile din ţară. Lucrurile stau şi mai rău în ceea ce priveşte votul electronic unde, conform aceluiaşi sondaj, 63% dintre respondenţi nu sunt de acord cu acest tip de vot. Este un semn că propaganda dusă de partidele de opoziţie împotriva emigranţilor români îşi arată roadele. Încet-încet, românii se întorc la mentalitatea specifică anilor ‘90, când cei care se întorseseră în România după zeci de ani de exil erau trimişi înapoi, pe motiv că nu mâncaseră salam cu soia. Între timp, s-a dovedit că nu salamul cu soia era problema “Epocii de aur” (de vreme ce multă lume îl consumă, în prezent, pe motive de sănătate), ci absenţa lui din magazinele comuniste.

După mai mulţi ani petrecuţi într-o ţară liberă, îmi este imposibil să înţeleg cum rudele mele, foştii mei prie­teni şi colegi de şcoală sau de serviciu au ajuns să-mi conteste un drept fundamental: acela de a vota. 59 la sută înseamnă 6 români din 10, iar printre ei se regăsesc, cu siguranţă, rude, prieteni sau foşti colegi, atât de-ai mei cât şi de-ai dvs. Cum de s-a ajuns aici? Să fie oare propaganda şi minciuna cu care sunt manipulaţi românii din ţară în fiecare zi singura explicaţie? Sau este vorba de ceva mai profund şi mai grav?

Până ce vom reuşi să găsim un răspuns pertinent, să aruncăm o privire asupra modului în care alte ţări îşi tratează cetăţenii care trăiesc în afara graniţelor geo­gra­fice ale statului. Am ales Franţa, din două motive: o dată fiindcă este ţara de care românii se simt probabil cel mai ataşaţi din întreaga lume, ea fiind o sursă de inspi­raţie pentru multe dintre faptele istorice şi culturale ale româ­nilor. În afară de asta, Franţa se află, în acest moment, într-o situaţie similară cu aceea a României, în ceea ce priveşte organizarea de alegeri pe teritoriul Canadei.

11 parlamentari francezi pentru Diaspora

Pentru prima dată în istoria ei, Franţa va alege, anul acesta, 11 deputaţi care îi vor reprezenta, în Parlamentul ţării, pe francezii care trăiesc în afara graniţelor ei. Modelul a fost implementat de România încă din 2008, când 6 persoane au fost trimise în Parlamentul de la Bucureşti de votul românilor din Diaspora. Iniţiativa Guvernului de la Paris pune Franţa într-o situaţie similară cu aceea a României faţă de legea canadiană, care spune că niciun guvern străin nu poate include teritoriul Canadei în cadrul unei circumscripţii electorale proprii. Este exact ce s-a întâmplat în cazul Circumscripţiei nr. 43 Diaspora din România – care include şi teritoriul Canadei – şi ceea ce se întâmplă în cadrul Circumscripţiei electorale nr. 1 din Franţa, care cuprinde teritoriul Canadei şi SUA.

Aşa cum scriam şi în numărul din noiembrie 2011, Guvernul de la Ottawa a dat publicităţii o Circulară în care se arată că includerea teritoriului Canadei într-o    circum­scripţie electorală străină încalcă principiul de suveranitate al ţării. În acel articol arătam că, dacă Guvernul de la Ottawa nu îşi schimbă punctul de vedere, participarea românilor din Canada la alegerile parlamentare din 2012 din România se află sub semnul întrebării. Faptul că Franţa se află, în prezent, într-o situaţie similară şi că alegerile din Hexagon sunt programate înaintea celor din România ar putea să fie de bun augur pentru noi. Dacă Ottawa va permite francezilor să organizeze alegeri incluzând Canada în Circumscripţia nr.1, este foarte probabil să permită acelaşi lucru şi Ro­mâniei, în perspectiva alegerilor din acest an.

Dar obiectul articolului de faţă nu este includerea Canadei în circumscripţiile electorale din cele două ţări, ci modul în care Franţa îşi tratează cetăţenii care au ales să trăiască în afara graniţelor ţării.

Francezii din străinătate pot vota chiar şi la alegerile locale

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în România, un cetăţean francez care a ales să trăiască pe teritoriul altui stat nu îşi pierde niciunul dintre drepturile electorale. Acesta poate vota atât la alegerile prezidenţiale şi legislative, cât şi la cele locale. Aşadar, un francez care trăieşte la Montréal poate să voteze pentru alegerea primarului din localitatea sa de naştere. Pentru aceasta, el trebuie să se înscrie în Regis­trul cetăţenilor francezi care trăiesc în afara Franţei. Ulterior, el poate să aleagă să voteze în localitatea în care a avut ultimul do­miciliu, în localitatea în care s-a născut sau în care a avut sau are o rudă apropiată.

Vot prin corespondenţă, pe internet, dar şi prin… procuri

În situaţia în care prezenţa la vot este din ce în ce mai scăzută în marea majoritate a ţărilor din lume, guvernele democratice fac tot ce le stă în putinţă pentru a facilita accesul la urne tuturor cetăţenilor lor, indiferent de ţara în care au ales să trăiască. Franţa este un foarte bun exemplu în acest sens.

Legea electorală franceză permite ca o persoană să voteze aproape pe orice cale: în persoană, direct la secţiile de vot, prin corespondenţă sau prin internet, în cazul francezilor care trăiesc în străinătate, dar şi prin procuri, în cazul tuturor celor care dau o declaraţie că nu se pot prezenta la urne în ziua alegerilor.

Orice cetăţean francez poate să dea unui alt cetăţean francez o procură prin care să îl mandateze să voteze în locul lui. Printre motivele care pot fi invocate figurează plecarea în vacanţă, în delegaţie de serviciu, motive de sănătate sau alte probleme de familie. Un francez poate să primească până la maxim trei procuri. O asemenea procură poate fi dată chiar şi de către un cetăţean francez care trăieşte în străinătate.

Conform statisticilor, aproximativ 1,5 milioane de francezi au ales să trăiască în afara Franţei. Dintre aceştia, 71 de mii trăiesc în Canada şi 115 mii în Statele Unite. Cea mai mare comunitate franceză din Diaspora trăieşte în Elveţia. Din dorinţa de a le respecta drepturile garantate de Constituţie, dar şi pentru a-i determina să nu uite de unde au plecat şi să păstreze legături cât mai strânse cu ţara de origine, guvernul de la Paris le asigură acestora accesul neîngrădit la vot.

În afară de secţiile de votare organizate la misiunile diplomatice din străinătate, imigranţii francezi pot vota şi prin corespondenţă sau internet. Pentru aceasta, un cetăţean francez trebuie să se înscrie în registrele electorale deschise la misiunile diplomatice franceze din străinătate. Ulterior, el primeşte prin poştă sau prin internet instrucţiunile şi buletinul de vot.

Securistul Voiculescu nu ne vrea

Ministerul Afacerilor Externe din România a elaborat un proiect de lege prin care doreşte să introducă, la alegerile din 2012, votul prin corespondenţă. Proiectul se află în prezent pe masa de lucru a Guvernului, urmând să intre într-un viitor apropiat în dezbaterea Parlamentului.

Speriaţi de perspectiva că un număr mare de români din străinătate ar putea vota la viitoarele alegeri, liderii partidelor de Opoziţie au declanşat un atac furibund împotriva demersului guvernului român. Au mers până acolo încât au declarat că, în cazul în care guvernul va reuşi să introducă votul prin corespondenţă, toţi parlamentarii Opoziţiei îşi vor da demisia din Parlament. Ar fi ceva nemaiîntâlnit până acum în nicio ţară democratică.

Pentru Ponta, Antonescu şi Voiculescu, românii care au ales să trăiască la sute sau mii de kilometri distanţă de ţara lor natală sunt buni doar să trimită miliarde de euro anual rudelor lor din ţară. Când vine vorba de dreptul la vot, aceştia spun că românii din străinătate nu mai ştiu ce se întâmplă în ţară sau că nu mai plătesc impozite în România. Ca şi cum noi nu am plecat din România tocmai fiindcă ştim ce se întâmplă acolo, iar impozitele pe care le plătesc părinţii noştri nu sunt tot din banii pe care îi trimitem noi în ţară.

Motivul real pentru care liderii USL nu vor ca noi să votăm în număr mare este faptul că românii din străină­tate nu au votat şi nu vor vota niciodată cu parti­dele re­prezentate de foştii securişti şi comunişti. Şi dacă nu ne pot manipula cu Antenele lui Voiculescu şi nu ne pot cumpăra cu o găină congelată sau cu o bancnotă de 50 de lei, atunci aceştia vor să ne interzică, pur şi simplu,  accesul la urne.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articole similare