În 1997, violonista Cristina Mondiru alegea să se stabilească la Montréal. Absolventă a Facultăţii de muzică din Iaşi, Cristina Mondiru a trăit mai bine de un deceniu la Braşov, unde a cântat în Orchestra Filarmonică şi în Orchestra Operei, iar în paralel a devenit, după 1989, asistentă la Facultatea de muzică proaspăt înfiinţată în localitate.
Astăzi, Cristina Mondiru este membră permanentă în mai multe orchestre din Québec (Orchestra Simfonica din Drummondville, OS din Trois-Rivières, OS din Sherbrooke, Orchestra de Cameră Montréal, Filarmonica Nouveau Monde şi Orchestra Sinfonia, din Lanaudière). Însă activitatea sa e încă şi mai bogată. Predă cursuri de vioară, face parte din jurii la concursuri de specialitate, compune muzică şi creează metode de învăţare a instrumentului său preferat.
Metodele de vioară, pentru mai multe niveluri, ale Cristinei Mondiru sunt foarte apreciate, iar unele dintre ele se găsesc chiar printre titlurile obligatorii la examenele unor şcoli de prestigiu.
Cea mai recentă pasiune a violonistei este aceea de autoare de cărţi pentru copii. Pe 14 ianuarie, Cristina Mondiru şi-a lansat, în cadrul Şcolii româneşti de la Montréal, cartea Viorica, povestea unei fetiţe care-şi doreşte să devină violonistă. Cartea este însoţită de un CD care conţine melodii pentru copii, compuse şi interpretate de aceeaşi Cristina Mondiru.
“Ca să vă spun sincer, nu m-am gândit că voi putea avea o apariţie în limba română aici, la Montréal. Primul meu gând a fost să scriu o poveste care să poată fi prezentată în cadrul concertelor pentru copii. Aşa că, pe măsură ce scriam, am început şi compoziţia pieselor pe care le prezint în CD-ul alăturat. Piesele le-am terminat mai repede decât credeam, au început să fie cântate pe la Conservatoare, în concerte. Mi-a trebuit destul timp să definitivez acest proiect, pentru că între timp am mai avut şi altele, am editat trei volume de lucrări pentru vioară, am avut o perioadă cu nespus de multe concerte în orchestrele cu care cânt.”
Cartea are 10 capitole şi este inspirată de momente din copilăria autoarei, a fiicei sale, Smaranda, care este astăzi avocată la Montréal, dar şi de numeroasele poveşti ale elevilor, veniţi din culturi diferite, pe care Cristina Mondiru i-a îndrumat de-a lungul timpului.
Volumul este ilustrat chiar de autoare: “Cartea cuprinde câteva desene care îmi aparţin, dar care mi-au fost puţin corectate de viitorul meu ginere, un foarte bun desenator (de profesie medic), cu care am colaborat şi atunci când am editat primele două metode pentru studiul viorii, un manual care a fost foarte bine primit de public. Editura… sunt eu. Nu am colaborat cu nimeni din afară. Îmi place să fac totul, deşi, în acest moment, sinceră să fiu, aş avea nevoie de cineva care să se ocupe de tot ceea ce urmează – contacte, plasare, etc. Aşa aş avea mai mult timp pentru activitatea mea de violonistă şi pentru a putea continua cu amintirile Vioricăi. Un al doilea volum este deja pe la jumătate. Am foarte multe lucruri drăguţe pe care aş putea să le povestesc celor mici şi mari.”
Deocamdată, vânzarea cărţii la Montréal s-a făcut prin intermediul cunoscuţilor autoarei. În curând, lucrarea va putea fi achiziţionată şi din Librăria Pagini Româneşti. Cristina Mondiru ia în calcul o eventuală colaborare cu o editură din România, dar vrea să dezvolte proiectul şi aici. “Am prezentat această carte, în varianta română, la câteva orchestre în care activez şi ei mi-au spus ca ar fi interesaţi de propunerea mea, pentru concerte. Acum sunt în momentul finalizării acestei variante. Sunt la început şi întotdeauna este mai greu drumul pe care-l vezi pentru prima dată. În tot cazul, a fost o plăcere pentru mine să dedic acest timp acestui scop. Sunt foarte fericită că am putut crea ceva ce va rămâne în amintirea multora dintre cei apropiaţi (care cred că se recunosc), a celor mai puţin apropiaţi, care cred că au purtat şi ei şorţuleţul albastru când erau de vârsta Vioricăi şi, nu în ultimul rând, a celor care sunt acum la această vârstă şi au nevoie de exemple şi de idei pentru a-şi stimula imaginaţia”, mărturiseşte Cristina Mondiru.
Reproducem mai jos un fragment din cartea Viorica, lansată de Cristina Mondiru, pe 14 ianuarie, la Montréal:
Fetiţa porni spre scenă. Ceva nu era în regulă.
Constată că picioarele nu o mai ascultau. Ea ar fi vrut să se oprească, dar ele, nimic, mergeau tot înainte. De obicei era exact invers, ea ar fi vrut să continue, dar picioruşele se plângeau că sunt prea obosite. Toată lumea îi zâmbea şi îi ura succes. Văzu câteva umbre, apoi zări cortina cea mare din catifea albastră, care tocmai urca spre reflectoare. Spectatorii începură să aplaude.
Viorica intră pe scenă şi avansă până la mijlocul ei. Se opri şi făcu o reverenţă. Rochiţa cea nouă foşni ca şi când ar fi spus: “Succes, să cânţi frumos!”.
Îşi auzi vocea ei de fetiţă curajoasă spunând tare:
– Mă numesc Viorica, sunt originară din România, am aproape şase ani şi tocmai am primit acum câteva minute un cadou pe care-l doream de mult timp. Am primit o vioară extraordinară. Cu ajutorul ei, voi interpreta pentru dumneavoastră o piesă compusă de mine, în gândul meu. Este o muzică pe care am auzit-o în urmă cu mult timp şi care mi s-a părut foarte frumoasă. Am făcut şi eu întocmai ca şi ceilalţi colegi violonişti. Am transformat-o puţin, am modernizat-o după gustul meu şi acum voi încerca să fac ceea ce nu am făcut niciodată, dar ceea ce mi-am dorit dintotdeauna… am să cânt!
