Pensii determinate

La început, nu a fost nimic. Ceva mai târziu, au început să apară: salariul, vacan­ţa, copiii, pensia, siste­mul de pensii, REER-ul, CELI şi multe altele.

Se spune că, înainte ca toate acestea să apară, oamenii erau poate nu mult mai bucuroşi, dar mult mai liniştiţi. Cam tot pe atunci a apărut o generaţie pe care unii au numit-o “baby boomers”, generaţie care a inventat multe lucruri folositoare, unele – din păcate – doar pentru ei. Dintre toate, de data asta, o să povestesc de ceea ce, în jargon, numim Regim de Pensii cu Pres­taţiile Determinate.

Acest tip de regim de pensii a apă­rut în vremea efervescenţei economice, când dobânzile oferite de bănci pentru depunerile pe termen variau între 10 şi 18%. A fost implementat de şi pentru funcţionarii de stat, guvernamentali şi para-guvernamentali, precum şi pentru câ­teva mari companii.

Modul de funcţionare este extrem de simplu. Prestaţiile pe care un angajat le primeşte la vremea pensiei sunt determinate în momentul angajării, condiţio­nate fiind doar de un număr minim de ani lucraţi. Cotiza­ţiile la acest regim sunt plătite majoritar (sau integral, în multe cazuri) de către angajator, singura grijă a angajatului fiind să aibă minimul de ani lucraţi sub acest regim, pentru a beneficia de o pensie garantată şi destul de generoasă. Calculele au fost făcute pe baza dobânzilor ridicate, după cum spuneam mai sus. Doar că ultimii zece ani au schimbat multe socoteli. Rata dobân­zi­lor, în general şi pe termen, în particular a fost cu mult sub toate ipote­zele luate în calcul de acest regim de pensii.

În aceste condiţii, angajatorii au fost nevoiţi, conform înţelegerii, să crească an de an vo­lumul cotizaţiilor, pentru a compensa scăderea dobânzilor. Cum aceste regimuri le găsim în special la angajaţii de la guvern şi de la primă­rii, in­jecţiile de capital în regimul de pensii s-au făcut şi continuă să se facă prin… mă­rirea taxelor.

Ridicolul situaţiei constă tocmai în faptul că majoritatea celor care plătesc din ce în ce mai mult pentru pensiile garantate ale funcţionarilor nu au niciun fel de regim de pensie, singura soluţie pentru ei fiind pensia universală de stat, de la vârsta de 65 de ani.

Realitatea face în schimb ca, în prezent, regimul de pensii cu prestaţii determinate să nu mai fie disponibil pentru noii angajaţi: cineva acolo sus şi-a dat seama, într-un târziu, de compli­ca­ţiile ce le ridică un asemenea program. Pentru cei care au apucat însă să intre în acest joc, obligaţiile contractuale sunt obligaţii şi vor avea o pensie frumoasă şi garantată. Pentru ceilalţi, ră­mâ­ne plata taxelor.

Dar cum nu m-am apucat să scriu aceste rânduri pentru a vă întrista, vreau să vă spun că soluţii există. Instituţiile financiare şi mai ales marile companii de asigurări au gândit strategii financia­re care, pe un termen lung, vă pot ajuta să ajungeţi, la pensie, la un nivel al ve-­ni­turilor asemănător celor ce au lucrat pen­tru guvern. Nu sunt miracole, e vor­ba doar de a ne planifica eficient econo­mii­le şi, nu în ultimul rând, de a începe pre­pararea pensiei de îndată ce intrăm pe piaţa muncii.

În această perioadă, când peste tot se bate toba despre REER, v-ati dat seama, cu siguranţă, că pensia nu e doar o problemă a celor trecuţi de 50 de ani. Pentru a vedea, în cazul dvs., care este soluţia cea mai bună, pur şi simplu consultaţi un specialist.

Eu vă doresc un An Nou cu sănă­tate şi cât mai spornic!