Parcare pe ninsoare

Citește și

P. R.
P. R.
Articolele semnate cu P.R. provin de la agențiile de presă cu care lucrăm sau din surse publice.

Azi l-am văzut pe Sorin pe Skype. Era pe undeva prin Europa şi i se plângea Cristinei de cazarea mult sub standardele americane pe care e obligat s-o îndure. De parcă l-a silit cineva să plece, ne-am zis noi două. În scris, însă, văd că tratează o durere cu vreo două săptămâni mai veche, una legată de parcarea maşinii la vreme de ninsoare, în România guvernului anterior. Poate amuză pe careva.

***

- Publicitate -

În România, parcarea maşinii în preajma blo­curilor urmează legi specifice oraşelor, ori chiar cartierelor, neignorate de niciun om cu scaun la cap. Bazându-mă pe propria experienţă, pot să spun că la Constanţa, în cartierul Tomis 1, parcarea se face la liber, pe baza dreptului primului venit. La Bucureşti, în Militari, se merge pe cutuma parcării rezervate, cu înscrierea vizibilă a numărului de înmatriculare, fie direct pe trotuar, fie pe o plăcuţă (de lemn sau metalică) ataşată de gard, fie în ambele moduri. Iar la Craiova, în cartierul Brazda lui Novac, se practică tot parcarea rezervată, dar fără marcarea maşinii beneficiare. Aici nu e nevoie, oamenii pricep repede.

Prezent de ani buni în blocul din Militari doar cu numele, nu ca prezenţă fizică, cu atât mai puţin ca pre­zenţă fizică posesoare de maşină, eu nu am loc de parcare pe unul din trotuarele aleii din spate. Sunt căzut în clasa lipsită de drepturi de parcare a vizitatorilor. Din acest motiv, în această iarnă, revenit acasă pentru două luni, mi-am parcat maşina – o Dacie Logan rămasă mie moştenire de la maică-mea – pe trotuarul şoselei din faţa blocului, între copaci. Şoseaua, una cu trafic intens, are două benzi de circulaţie auto în fiecare direcţie, iar la mijloc, un culoar dedicat tramvaiului.

Când eram norocos, prindeam locul dinspre aleea care mărgineşte lateral blocul. Parcarea se face, în acest caz, printr-o singură manevră, constând în apropierea bo­tului maşinii de primul copac. Însă, de obicei, am parcat între doi copaci. Parcare dreapta-spate, efectuată sub presiunea traficului de pe şosea. De regulă, aşteptam în alee un gol de trafic, dar dacă nu-l vedeam ve­nind, treceam la soluţia extremă, punerea în funcţiune a lumini­lor de avarie şi blocarea circulaţiei pe banda dinspre trotuar.

- Publicitate -

Ninsoarea abundentă din ianuarie a pus capăt jocului meu de-a parcatul printre copaci. În dimineaţa de după prima ninsoare, am muncit două ore ca să scot maşina din zăpada împinsă dinspre şosea. Două ore de balansat maşina şi de dat la lopată. Mai întâi cu lopata mea de plastic, apoi, după ce am rupt-o, cu una de aluminiu, luată cu împrumut de la administratorul blocului.

În noaptea care a urmat, am lăsat maşina în parcarea subterană de la supermarketul Cora. N-am fost singurul, nici pe departe. La aproape 10, ora închiderii magazinului, oamenii îşi curăţau de zăpadă maşinile, apoi se mai învârteau puţin în jurul lor. Îşi făceau curaj, înainte de a le abandona discret, până dimineaţa.

În a doua noapte, am lăsat maşina în acelaşi loc. Dimineaţa, am găsit o hârtie lipită pe parbriz. Pe ea, o înştiinţare (parcarea este spaţiu privat, iar lăsarea maşi­nilor aici, pe timpul nopţii, este interzisă) şi un avertisment (în caz de recidivă, maşina va fi remorcată). Mi-am zis că administratorii magazinului au fost suficient de toleranţi şi că nu-i cazul să mai întind coarda.

În seara celei de-a treia nopţi, pe la ora 8, am făcut o plimbare de prospectare în jurul blocului.

Băr­baţii ade­văraţi din bloc erau ieşiţi la maşini, cu lopeţile. Se deszăpezea, se spuneau bancuri şi se făcea inventarul celor absenţi. (“Nea Mărin unde-i ?”). Nici pomeneală de loc de parcare pentru Dacia mea. Câteva locuri cură­ţate îşi aşteptau ocupantele. La ora 10 m-am dus să-mi iau maşina de la Cora. Pe la 10:30, cu curajul dat de disperare, am ocupat un loc gata curăţat de zăpadă, pe trotuarul aleii din spatele blocului. Mi-am spus că omul ca­re deszăpezise va fi atât de surprins de îndrăz­neala mea, încât îi va fi teamă să treacă la măsuri punitive înainte de a afla cu cine are de-a face. Dimineaţa, la 9, am coborât din bloc, am inspectat maşina (era intactă), m-am urcat în ea şi am dus-o înapoi în parcarea de la Cora.

În cea de-a patra noapte, tot pe la 10:30, am găsit un alt loc de parcare gata curăţat, chiar la intersecţia a două alei. Singura problemă: blocam una dintre maşi­ni­le învecinate. Am lăsat în geam, la vedere, un petec de hârtie cu numărul meu de mobil. La 11:30 m-a sunat ci­neva. Era şoferul maşinii blocate. Am coborât la ma­şină în 5 minute. Maşina blocată mă aştepta cu motorul pornit şi cu un tânăr la volan. L-am întrebat dacă se întoar­ce. Mi-a spus că se duce numai până la McDonald’s şi că sigur se întoarce. Aşa că am pornit în căutarea unui alt loc de parcare. L-am găsit pe un teren viran, lângă un bloc în construc­ţie, în botul unui camion al cărui şofer avusese omenia să deszăpezească mai mult decât îi era ne­cesar. Mi-am lăsat maşina acolo cu strângere de inimă. De la TV, aflasem că Dacia e pe primul loc în topul maşinilor furate în România. Pe locul doi, dar la mare distanţă de prima clasată, e Mercedes-ul.

Articolul precedentDispariţia autorului
Articolul următorÎn comunism se purta griul
- Publicitate -
- Publicitate -spot_img

Ultimele articole

Ucraina a depus o cerere de aderare accelerată la NATO

Ucraina va semna o cerere de aderare accelerată la NATO, a anunţat vineri preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, la câteva...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -