Un contract de asigurare este contractul prin care o companie – asiguratorul – se angajează să in-demnizeze o persoană – beneficiarul – în cazul în care survine un eveniment imprevizibil (deces, invaliditate, boli grave, accident, furt, incendiu, inundaţii).
În cazul stricării unui bun, evenimentul poartă numele de >si-nistru”. Asiguratorul acceptă să-şi asume riscurile în schimbul plăţii unei sume de bani de către asigurat, numită primă de asigurare. Beneficiarul poate fi persoana care a înche- iat contractul de asigurare (adică asiguratul) sau orice altă persoană numită expres prin contract. O persoană care doreşte să încheie o asigurare va completa o cerere de asigurare, pe care o va adresa asiguratorului şi care poartă denumirea de proposition sau application. Documentul scris care confirmă contractul de asigurare se numeşte police d’assurance sau insurance policy. L’avenant sau rider este documentul scris care constată modificarea poliţei de asigurare.
În cazul în care persoana care doreşte să se asigure dă informaţii false sau incomplete asiguratorului, acesta din urmă poate să ceară nulitatea contractului şi să refuze plata indemnizaţiei. Asiguratorul trebuie să probeze că asiguratul a ascuns adevărul cu rea credinţă şi că el nu ar fi fost asigurat dacă nu ar fi ascuns informaţia. Dacă asiguratorul nu reuşeşte să probeze aceste două elemente, el este obligat să verse indemnitatea respectivă, ajustată în funcţie de primele pe care le-ar fi primit dacă ar fi avut toate informaţiile pertinente.
În domeniul asigurării de persoane, asiguratorul poate să refuze vărsarea indemnităţii sau prestaţiei şi să ceară nulitatea contractului, dacă dovedeşte ascunderea informaţiei prin rea credinţă, în cazul unui contract cu vechime mai mică de doi ani. Dacă însă contractul este în vigoare de cel puţin doi ani, asiguratorul trebuie să probeze frauda. O fraudă presupune intenţia de a înşela.
În materie de asigurare de invaliditate, asiguratorul nu trebuie să dovedească frauda pentru a nu vărsa indemnitatea. El trebuie să probeze doar că asiguratul a ascuns informaţia prin rea credinţă.
Poliţa de asigurare poate să prevadă, în mod specific, situaţiile în care indemnitatea nu va putea fi cerută. De exemplu, marea majoritate a asigurărilor de prejudicii prevăd o excludere dacă prejudiciul este cauzat de o revoltă, de un război civil sau prin acte de terorism. Şi există multe alte tipuri de excluderi.
De asemenea, poliţele de asigurare pot să prevadă condiţii pe care asiguratul trebuie să le înde-plinească pentru a avea dreptul la indemnitate, în caz de prejudicii. De exemplu, instalarea unui sistem de alarmă pe maşină sau a unui dispozitiv special într-o cameră.
În materie de asigurare de prejudicii, asiguratorul nu va fi obligat să indemnizeze asiguratul dacă evenimentul care a constituit sursa reclamaţiei a fost provocat intenţionat, cum ar fi cazul în care o persoană şi-a dat foc la casă, cu scopul de a ridica banii de pe asigurare.
La consecinţele informării greşite a asiguratorului, în momentul completării reclamaţiei pentru încasarea despăgubirii, ne vom referi în numărul viitor.
