Centrul de Studii Neo-Elenice (CSNE) şi Asociaţia Scriitorilor Români din Canada (ASCR) au organizat, pe 28 aprilie, la Université de Montréal, o interesantă conferinţă, cu titlul Mircea Eliade: demnitatea savantului.
După vizionarea unui film documentar dedicat lui Mircea Eliade (1907 – 1986), în care am putut să-i revedem pe Emil Cioran, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca, s-a adresat “studenţilor” (negrevişti) prezenţi în sală profesorul Jacques Bouchard, unul din puţinii quebechezi apropiaţi de comunitatea românească. Admiratori sau cunoscători ai operei şi personalităţii marelui Mircea Eliade, au mai vorbit doamna Ionela Manolescu, părintele Cezar Vasiliu, precum şi domnii Marian Barbu, Ion-Anton Datcu, Dan Vulpe şi Alexandru Cetăţeanu.
Luările de cuvânt vor fi reproduse în întregime în revista ASCR, Destine Literare, iar noi ne mulţumim să reproducem aici câteva fraze rostite de conferenţiari: “Nimic nu este mai mare şi mai important decât cunoaşterea de sine” – prof. J. Bouchard; “Niciunul dintre apropiaţi nu a înţeles cum de Eliade a cerut ca, după moartea lui, corpul să-i fie ars” – Pr. C. Vasiliu; “Eliade este un arc peste timp” – M. Barbu; “De l-ar fi prins comunismul şi anul 1948 în România, foarte probabil că ar fi murit la Aiud, acolo unde au fost închişi legionarii” – I.-A. Datcu; “Eliade a sacralizat sacrul” – D. Vulpe; “Eliade este românul cel mai cunoscut în lume. Niciodată nu a negat faptul că a făcut parte din Mişcarea Legionară” – Al. Cetăţeanu.
