Primul decont: alegerile locale

Prima tură de alegeri dintre cele două programate anul acesta a produs modificări substanţiale pe eşichierul politic românesc. Alege­rile locale din 10 iunie consfinţesc, înainte de orice, dominaţia categorică a Uniunii Social-Libe­rale.

Scorul obţinut de uselişti la alegerile recent încheiate a depăşit toate aşteptările – inclusiv pe acelea ale liderilor acestei structuri politi­ce. USL a adunat lejer peste 50%, a câştigat 85% dintre consiliile judeţene şi cele mai multe primării.

Nu doar scorul e relevant şi tonic pentru USL în urma votului de la locale, ci şi zonele în care noua putere s-a aşezat confortabil. Majoritatea primăriilor de oraşe mari au fost adjudecate de USL, iar victoria categorică din Bucureşti – perla numărul unu a alegerilor locale – a impus o premieră pentru capitală: e pentru prima dată după 1989 când, nici la primăriile de sector, nici la primăria generală nu există, practic, opoziţie relevantă.

Privind către viitor, scorul localelor e cu atât mai preţios pentru USL cu cât, şi la alegerile parlamen­tare din toamnă, dar şi la prezidenţialele din 2014, majoritatea primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene – şi unii, şi alţii, relee importante în economia votului – sunt în echipa condusă de Ponta şi Antonescu.

În noile condiţii politice şi dacă legea electorală se va schimba în sensul introducerii aşa numitului “uninominal pur”, la proximele alegeri parlamentare avantajul competitiv al USL se poate descărca într-un rezultat şi mai zdrobitor decât cel obţinut acum.

Dacă USL este marele câştigător – şi, în special, PSD! –, Partidul Democrat Liberal este marele perdant al ultimelor alegeri. Până mai ieri un “partid al primari­lor”, PDL a obţinut un scor mult sub ceea ce, nerealist, şi-a propus pentru acest scrutin.

Nevroza în care s-a adâncit acest partid este întreţinută şi de pierderea unor “fortăreţe” cu rol simbolic pentru PDL. Mai multe oraşe mari au fost cedate, prin vot, celor de la USL, plus un sector – Sectorul 3 – în care a evoluat unul din “greii” partidului (Liviu Negoiţă), ce părea să câştige la pas. Singura consolare pentru PDL rămâne victoria “la mustaţă” obţi­nută la Primăria Clujului de Emil Boc, tenacele fost premier şi actua­l preşedinte al PDL. El a dovedit astfel, în ciuda tuturor pronosticurilor, că nu şi-a încheiat cariera politică. E de aşteptat că vor urma săptămâni încinse pentru partidul care a fost dur sancţionat de votul popular şi care a girat dureroasele măsuri de austeritate care l-au devitalizat, dar care – trebuie spus asta – au ţinut România pe linia de plutire, într-o criză care nu şi-a consumat încă toate etapele.

Prim-planul pe termen scurt şi mediu aparţine, aşadar, Uniunii Social-Liberale. Cu o opoziţie politică năucită, cu o mass-media care trage, adesea pe faţă, cu noua pute­re, cu un Traian Băsescu destul de izolat şi de stingher în prezent, e de aşteptat că USL va dori să capitali­zeze şi mai mult acest moment, în sensul creşterii forţei politice. În condiţiile în care cei de la USL, cu precădere cei de la PSD, nu au arătat multă bucurie cu privire la reformele din justiţie, procurorii şi judecătorii au de dat, la rândul lor, un mare examen cu noua putere.

Pe de altă parte, în zona PDL-ului, criza instituţională pe care rezultatele de la alegeri au adâncit-o ar putea reprezenta şi o oportunitate. O spune Emil Boc, dar o afirmă şi Mihai-Răzvan Ungureanu, cel de care se leagă speranţele pe termen mediu pentru dreapta autoh­tonă: “Faptul că au votat aproximativ 50% din numărul total al alegătorilor înseamnă că restul de aproximativ 50 de procente nu s-au simţit reprezentaţi de actuala clasă politică. Vorbim despre un vot ne­-gativ la adresa clasei politice şi trebuie să ţinem cont că, în cei 22 de ani de democraţie, marea majoritate a proceselor electorale s-au constituit pe vot negativ, ceea ce în­seamnă sancţiune, şi nu susţinere. Votul negativ perpetuat indică disfuncţionalităţile democraţiei româneşti. Avem nevoie de vot pozitiv, de votul care susţine proiecte, care susţine implicarea cetăţenilor în proiectele esenţiale”.

Întrebări cu privire la şansele de reuşită ale unui proiect politic în care Mihai-Răzvan Ungureanu să fie actor principal sunt multe. Dacă va avea suficient timp e doar una dintre ele.