Walt Disney: inventatorul de magie

Vechile legende spuneau că, dacă vrei să ajungi într-o clipită într-un tărâm magic, nu trebuie decât să suceşti piatra unui inel magic, aflat în posesia unei prinţese. Sau să te sui pe un cal alb înaripat, care să te ducă peste mări şi ţări. Ori să bei o poţiune fermecată, care te transformă în fum rozaliu şi te face invizibil.

Legenda modernă te direcţionează, simplu, către Disneyland, tărâm creat de un om de afaceri înzestrat cu o calitate magică: aceea de a te face să-i cumperi fanteziile – filme, cărţi, muzi­că sau călătorii în acel ţinut vrăjit în care uiţi de lumea din care ai plecat. Intri în lumea lui Walt Disney, inventatorul magiei moderne.

O pasiune: desenul

Cum a ajuns fiul unor  imigranţi din Illionis să construiască un imperiu de vis, să devină un pionier al animaţiei şi un vizionar în domeniul cinemato­grafiei şi al marketingului? Un băiat simplu, a cărui singură pasiune era desenul…

Walt Disney s-a născut pe 5 decembrie 1901, în Chicago, şi a fost unul dintre cei cinci copii ai lui Elias Disney – un imigrant de origine irlandezo-canadiană, şi ai Florei Call, care avea origini germane.

Prima idee de afaceri i-a venit în copilărie: cum era pasionat de desen, a început să facă portrete şi tablouri pentru vecini. În loc să-şi facă temele, Walt îşi petrecea timpul desenând animale sau peisaje. În timpul liceului, Disney şi-a extins aria de interes şi către fotografie şi a început să colaboreze la ziarul liceului, cu mici desene şi poze. Seara, mergea pe furiş la Academia de Arte Frumoase, unde urmărea cursurile, că să-şi îmbunătăţească tehnica de desen. În acea perioadă, Walt a desco­perit cinematografia. Primul film pe care l-a văzut a fost o dramatizare alb negru a crucificării şi renaşterii lui Iisus Cristos; siluetele de pe peliculă au avut un impact major asupra tânărului Walt.

În 1918, Disney a încercat să se înroleze, dar a fost respins, pentru că nu era încă major. El s-a înscris, în schimb, în Crucea Roşie şi a fost trimis în Franţa, unde a petrecut un an ca şofer al unei ambulanţe, pe care o decorase cu animăluţe desenate – precursoarele desenelor sale animate.

Succesul începe cu A, de la Alice

Odată întors din Franţa, a făcut primii paşi în domeniul care avea să-i marcheze cariera: arta comercială, unde a început să experimenteze, producând scurte animaţii pentru companii care aveau nevoie de reclame. Walt lucra şi pe cont propriu şi a încercat să producă Alice Comedies, un film despre o fetiţă reală, interpretată de o actriţă adevărată, şi aventurile ei într-o lume de desene animate. Dar cum compania pe care o înfiinţase, Laugh-O-Grams, intrase deja în faliment, el a agăţat temporar în cui visul de a reuşi pe cont propriu şi a plecat să-şi încerce norocul la Hollywood.

Avea 22 de ani, iar succesul urma să se mai lase aşteptat, pentru că, în primă fază, marii producători nu priveau cu ochi buni filmul despre Alice.

Walt a primit însă şi încurajări şi, mai important, capital, de la fratele său, Roy. Împreună, ei au început să lucreze într-un studio improvizat şi, după câteva luni, au primit o primă comandă: să rea­lizeze o animaţie despre aventurile aceleiaşi Alice în lumea desenelor animate, Alice în Cartoonland. De data aceasta, Alice nu ai era o actriţă, ci un personaj desenat. Aşa avea să înceapă adevărata aventură a lui Walt Disney în Wonderland-ul Hollywoodian.

Tot aici a întâlnit-o Walt şi pe viitoarea lui soţie. Lilian a fost una dintre primele angajate ale studioului său, iar dragostea amândurora pentru desen şi pentru industria filmului avea să constituie baza uneia dintre cele mai solide căsnicii de la Hollywood. Cei doi au avut împreună două fiice.

La trei ani după căsătorie, Walt a creat personajul său cel mai celebru: Mickey Mouse. Noul erou al animaţiei urma să-şi facă debutul în cinemato­grafe într-un desen animat mut, însă cum tehnologia care permitea suprapunerea sunetului cu imagininea a apărut cu scurt timp înaintea lansării lui Mickey, Disney a profitat de ocazie şi a lansat, în premieră mondială, desenul animat cu sunet. Evenimentul a avut loc la teatrul Colony din New York, în 18 noiembrie 1928. Astfel şi-a început ascensiunea în istorie numele Disney.

Timp de doi ani, Walt a deţinut patentul pentru “tehnicolor”, adică era singurul producător de desene animate color din lume. Celelalte desene erau la fel de gri precum cele de pe ecranele noastre din vremuri ceauşiste, aşa că nu e greu să-ţi imaginezi ce succes nebun au avut filmele sale.

În 21 decembrie 1937, avea să se scrie o altă pagină din legenda Disney: Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, primul desen animat muzical, produs la spectaculosul preţ de 1,499,999 milioa­ne de dolari. Şi în zilele noastre, Albă ca zăpada rămâne un produs de referinţă pentru industria cinematografică, un “clasic” aflat mereu în topul preferin­ţelor, în ciuda nu mai puţin fermecătoa­relor Pinocchio, Fantasia, Dumbo sau Bambi, pe care Walt Disney le-a creat în următorii cinci ani.

Lumea Disney

În aceasta perioadă de reuşite succesive a început să încolţească ideea creării unui parc tematic de distracţii. Însă Disneyland avea să-şi deschidă porţile în Los Angeles abia la zece ani după încheierea războiului, în 1955. Investiţia iniţială de 17 milioane de dolari a devenit instant profitabilă şi, în primii 20 de ani de existenţă, parcul ajunsese deja la 200 de milioane de vizitatori. Disneyland a fost doar un prim pas în crearea unui adevărat imperiu, care cuprinde azi studiouri de film, de teatru, muzică, producţie radio, TV, multimedia, software, dar şi parcuri de distracţie în Los Angeles, Florida, Paris, Tokyo, Hong Kong şi chiar o linie de croaziere, Disney Cruise Line.

Dar să revenim la Walt: în anii ‘60, el şi-a îndreptat atenţia către coasta de Est a Americii, după ce încercase ani de zile, fără succes, să-i atragă pe locuitorii din statele americane atlan­tice către parcul său de distracţii de pe coasta opusă. A cumpărat aproximativ 60 de km pă­traţi de pământ în centrul Floridei şi a creat Disney World, un parc de distracţii de două ori mai mare decât Manhattanul. Parcul a fost inaugurat în 1971, la 5 ani după moartea lui Walt (în urma unui cancer de plămâni).

Puţine lucruri i-au fost reproşate lui Disney, dar între acestea s-au numărat prietenia şi relaţiile de afaceri cu artişti germani care au preferat să închidă ochii în faţa nazismului. Însă mulţi dintre cei care l-au cunoscut au văzut în el adevăratul vis american: o inimă mare, un om capabil să-şi relizeze idealurile şi să se dedice întâi familiei şi apoi comunităţii. Numele lui este acum sinonim cu optimismul, iar munca lui este inspiraţia pentru mai toate fanteziile copilăriei noastre. Walt Disney – un om care a creat visuri.