Pe 29 iulie, cetăţenii români cu drept de vot din întreaga lume sunt chemaţi la urne pentru a-şi exprima susţinerea sau dezacordul faţă de rămânerea în funcţie a preşedintelui ţării, Traian Băsescu. Românii sunt chemaţi să răspundă cu NU sau DA la întrebarea dacă sunt de acord cu demiterea din funcţie a lui Traian Băsescu. Reamintim că preşedintele României a fost suspendat din funcţie pe data de 6 iulie, când 256 de parlamentari şi-au exprimat votul în acest sens.
Deşi până la data Referendumului mai sunt doar două săptămâni, lucrurile nu sunt foarte clare nici până în acest moment asupra modului în care scrutinul va fi organizat. Liderii Uniunii Social-Liberale, artizanii suspendării preşedintelui României, nu au decis încă dacă Referendumul va fi validat indiferent de numărul celor prezenţi la urne sau dacă – aşa cum a stabilit Curtea Constituţională a României şi au cerut şi liderii Uniunii Europene – va fi nevoie de o prezenţă la vot a jumătate plus unu din numărul total al electorilor înscrişi pe liste, ceea ce înseamnă peste 9 milioane de persoane. Mai mult, nici măcar ziua votării nu este bătută în cuie, existând posibilitatea ca Parlamentul să decidă ca Referendumul să se desfăşoare pe parcusul a două zile consecutive.
Aflat în campanie electorală, preşedintele suspendat al României, Traian Băsescu, a subliniat aceste anomalii şi le-a cerut liderilor USL să joace cinstit şi să stabilească în mod clar care vor fi regulile după care se va organiza Referendumul. Traian Băsescu a subliniat în repetate rânduri că i se pare necinstit şi laş din partea adversarilor săi politici să îi ceară unui preşedinte în funcţie să obţină votul a 50% dintre români, după opt ani de mandat şi după trei ani de criză economică gravă. Traian Băsescu a declarat că nu se agaţă de scaunul de la Cotroceni dar că votul pe care l-a primit de la cetăţenii români în trei rânduri succesiv (2004, 2007 şi 2009) îl obligă să lupte până la capăt, pentru a le apăra interesele în faţa tentativei unei clase politice corupte de a pune mâna pe Justiţie cu scopul de a o controla.
Deşi nu are interes ca românii să se prezinte la vot în număr mare, Traian Băsescu le-a cerut în mod clar şi lipsit de echivoc cetăţenilor să se prezinte la urne şi să-şi exprime în mod liber opţiunea lor, oricare ar fi ea. Traian Băsescu este convins că, în ciuda dificultăţilor economice grave prin care au trecut, românii vor înţelege că reformele făcute în România în ultimii ani au fost necesare şi că nu a fost altă soluţie. Fără aceste reforme, România ar fi fost astăzi într-o situaţie economică cu mult mai dificilă, comparabilă cu aceea din Grecia sau Spania. Din păcate, toate eforturile făcute de populaţie în perioada 2009-2011 sunt sacrificate în prezent de lideri politici iresponsabili, care întorc România cu 20 de ani în urmă şi o plasează din nou la marginea Europei.
În doar 4 zile, prin deciziile luate în perioada 3-6 iulie, actuala putere de la Bucureşti a reuşit să pună în pericol însăşi existenţa statului de drept în România, subordonându-şi în mod arbitrar şi ilegal instituţii ale statului român, cu unicul scop de a-l suspenda pe preşedintele Băsescu, văzut ca ultimul obstacol în calea subordonării Justiţiei. Startul a fost dat în momentul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât în unanimitate condamnarea la doi ani de închisoare cu executare a fostului premier PSD Adrian Năstase. În acel moment, liderii politici ai USL au înţeles că rămânerea în fruntea statului a lui Traian Băsescu reprezintă pentru ei un pericol major şi că, după Adrian Năstase, le va veni şi lor rândul.
Prin acţiunile pe care le-au întreprins în ultimul timp, lideri politici precum Dan Voiculescu, Crin Antonescu sau Victor Ponta au lăsat să se înţeleagă că nimic şi nimeni nu le va sta în calea eliminării lui Traian Băsescu din fruntea statului român: nici Constituţia României sau legile ţării, nici reacţia virulentă a liderilor Uniunii Europene şi nici protestele societăţii civile sau indignarea unui număr tot mai mare de români. Planul USL este de a-l demite pe Traian Băsescu şi de a pune mâna pe puterea absolută în România în doar câteva luni, înainte ca românii să aibă vreme să se dezmeticească. Dacă vor reuşi, vor urma 4 ani de guvernare USL, timp în care Justiţia va fi îngenuncheată definitiv iar în fruntea ţării se vor afla un plagiator dovedit şi un personaj care îşi ia salariul de parlamentar de 4 ani de zile, fără să meargă la serviciu.
Pentru români, miza Referendumului din 29 iulie nu este susţinerea lui Traian Băsescu (al cărui mandat se termină oricum peste doi ani), ci apărarea valorilor democratice ale unei ţări libere, la care românii au aspirat vreme de 70 de ani. Pentru Voiculescu, Năstase, Iliescu, Antonescu, Ponta şi toată şleahta lor de comunisto-securişti îmbogăţiţi în apele tulburi ale unei Românii încălecate, miza Referendumului din 29 iulie (30, 31 şi, eventual, 32 iulie) este scăparea de închisoarea pe care Adrian Năstase a gustat-o deja (fie şi din spitalul penitenciar unde se află încă, fără să sufere de ceva) şi care se apropie de ei cu paşi uriaşi.
Ceea ce se va întâmpla în România în următorii ani, drumul pe care o va luaţaradupă 29 iulie depinde de fiecare dintre noi, de gestul pe care îl vom face peste două săptămâni. Putem să stăm acasă şi să considerăm că mizeria politică din România nu ne priveşte sau în orice caz nu ne va atinge pe noi personal sau să înţelegem că, indiferent câte mii de kilometri am pus între noi şi locurile în care ne-am născut, ne-am educat şi am muncit, România este şi va rămâne veşnic în sufletele noastre, prin amintirile pe care le cărăm cu noi, prin familia şi prietenii pe care i-am lăsat în urmă, prin tot ceea ce această ţară ne-a dat pentru ca noi să fim aşa cum suntem, cu bune şi cu rele.
Sunt oameni care, din dragoste şi recunoştinţă pentruţaralor, fac sute sau chiar mii de kilometri pentru a se prezenta la vot, sunt oameni care cheltuiesc sute de dolari şi zeci de ore pentru a se deplasa până la cea mai apropiată secţie de votare. Gândiţi-vă la efortul lor, gândiţi-vă la sacrificiul pe care l-au făcut românii în ultimii ani, gândiţi-vă că în zilele Revoluţiei au fost în stradă doar câteva sute de mii de oameni, în timp ce restul de până la 23 de milioane au stat în casă la televizor, şi faceţi acum un mic efort de a vă prezenta la vot. Acolo veţi putea spune NU sau DA restauraţiei or DA sau NU rămânerii României pe drumul european pe care, cu greu, a apucat-o.
