Turcia
După cum am văzut într-un episod anterior, data apariţiei primei cafenele din lume este încă subiect de dezbatere. Unele surse dau anul 1471 sau 1475, locul fiind Istanbul, iar numele – Kiva Han. Cu toate acestea, nu există suficientă documentaţie pentru a atesta fără umbră de îndoială afirmaţia de mai sus.
În schimb, se ştie cu certitudine că, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, în jurul anului 1555, doi sirieni pe nume Schems, respectiv Hekem, se instalează în cartierul Takhtacalah din Istanbul şi deschid două localuri unde se serveşte cafea, preparată după o reţetă din ţara lor de origine.
Primii clienţi, câţiva poeţi şi erudiţi care locuiau în apropiere – printre care se amestecă şi câţiva jucători de “tric-trac” (un joc de societate popular la vremea respectivă) – sunt literalmente seduşi de noua băutură. Renumele localurilor depaşeşte rapid limitele cartierului şi se stă la coadă de dimineaţa până seara pentru a gusta această băutură atât de aromată, care îi face euforici pe cei mai taciturni şi îi trezeşte pe cei mai apatici.
Imamii, îngrijoraţi să constate părăsirea moscheilor în favoarea acestor localuri “de plăceri şi subversiune”, încearcă să obţină interzicerea băuturii respective. Însă e o cauză pierdută: în doar câţiva ani, Istanbulul ajunge la peste 500 de cafenele.
Italia
Italia şi-a arătat foarte timpuriu apetenţa pentru cafea, iar primul local destinat consumului ei este atestat în secolul XVII, în jurul lui 1645, la Veneţia, ca urmare a schimburilor comerciale intense între Serenissima Republica şi Imperiul Otoman.
Adesea reduse la încăperi joase şi insalubre, primele cafenele italiene suscitau un sentiment de neîncredere. Nu erau frecventate de femei, iar bărbaţii din înalta societate le evitau cu obstinaţie. De-abia în secolul următor percepţia generală începe să se schimbe: localurile devin foarte populate, se tratează afaceri, se joacă jocuri de societate şi se pot auzi ultimele bârfe din oraş.
În 1750, dramaturgul Carlo Goldoni face dintr-o cafenea veneţiană punctul central al piesei sale, La bottega del caffè, acesta fiind locul unde se poate face o radiografie amuzantă şi, în acelaşi timp, necruţătoare a întregii societăţi veneţiene.
Înaintea lui Goldoni, deschiderea în 1720 a cafenelei Florian (după numele proprietarului său, Floriano Francesconi) va crea o adevărată emulaţie în oraş. Printre cele mai alese spirite ale epocii, se perindă acolo de la Francesco Guardi la Musset şi George Sand sau de la Goethe la Proust. Restaurată şi frecventată de turişti din lumea întreagă, Florian există şi astăzi, în acelaşi sediu din piaţa San Marco.
Roma a trebuit să aştepte până în 1760 pentru a consemna deschiderea cafenelei Greco (de către un… grec), cea mai celebră din oraş. Foarte vizitată de romanticii secolului XIX: Chateaubriand, Byron sau Stendhal, de muzicieni ca Liszt, Mendelssohn sau scriitori ca Ibsen ori Andersen.
Astăzi, Greco este o adevărată instituţie, care are aerul unui muzeu, deoarece păstrează o mulţime de suveniruri, acumulate în timp.
În Piazza del Popolo există Rosati, al doilea local faimos din Roma. Este un loc de întâlnire cu predilecţie pentru intelectuali: scriitori, poeţi, artişti de teatru, cinema şi televiziune. Cafeneaua joacă un rol foarte important în viaţa mondenă şi culturală a oraşului: au loc prezentări de carte şi expoziţii, se organizează dezbateri şi pot fi văzute acolo personalităţile zilei; a devenit un sine qua non să bei o cafea la Rosati dacă treci prin Roma.
