Cum “se nasc” invenţiile? Care este mecanismul ce duce la descoperirea unor legi ale fizicii, unor formule matematice care pot explica jumătate din univers, unor combinaţii chimice magice care se traduc în medicină, în tehnnologii, în cosmetică? Cum s-au născut tiparniţa, plasticul, tortul de îngheţată, cerneala, sticla, gravitaţia, lipiciul, oja, Coca-Cola? V-aţi gândit că, poate, ceea ce vă lipseşte în această zi toridă, în care citiţi ziarul, în linişte, este un pahar plin cu o băutură rece, înţepătoare şi fermecătoare, chiar dacă nu-i cea mai sănătoasă din lume?
Nu! Dar cineva s-a gândit că ar avea nevoie de o băutură de la care “să-i treacă” de toate. Aşa s-a născut Coca-Cola.
În urmă cu aproape 150 de ani, un american întors din Războiul de Secesiune, cu sechele fizice, dependent de morfină şi într-o stare avansată de depresie, s-a gândit să-şi prepare o băutură magică. Un cocteil care să-l facă să uite, măcar pentru o clipă, de toate greutăţile. Ceva care să semene cu vinul Mariani – marea invenţie a secolului XIX, pe bază de alcool şi frunze de coca, ce promitea să vindece depresia –, dar care să fie mai accesibil, cam ca pentru buzunarele soldaţilor ruinaţi şi ale domnilor scăpătaţi din Sudul Statelor Unite. Aşa s-a născut “Pemberton’s French Wine Coca”, un fel de strămoş alcoolizat al băuturii care a ajuns să cucerească lumea.
Prima Cola
John Pemberton, un veteran al armatei confederate, s-a stabilit în 1865, după Războiul de Secesiune, în Atlanta, Georgia. Nu era neapărat un expert în prepararea alcoolului, însă, ca mulţi dintre cei răniţi în război, devenise dependent de morfină. Cu gândul la vinul Mariani – o băutură tonică din vin şi frunze de coca, inventată de corsicanul Angelo Mariani, după jumătatea secolului al XIX-lea -, Pemberton a început să combine diverse ingrediente, pentru a obţine un lichid cu efect revigorant, similar cu cel al vinului franţuzesc.
El a găsit o formulă extrem de plăcută la gust, din nucă de cola, frunze de coca şi vin, pe care, după o perioadă, s-a gândit să o pună în vânzare. Dar să faci reclamă unei băuturi puternic alcoolizate era o treabă dificilă, mai ales în Sudul conservator, aşa că Pemberton a ţintit publicul feminin şi a promovat vinul drept “un stimulant încântător pentru doamnele care prezintă nervozitate, care au probleme cu stomacul, rinichii şi care au pur şi simplu nevoie de o băutură tonică”.
Cola cu bule
Totuşi, în 1886, Pemberton a trebuit să găsească o altă formulă pentru magica sa băutură, întrucât în Atlanta a fost introdusă o legislaţie prohibitivă în ceea ce privea alcoolul. El a contactat un farmacist din oraş, Willis Venable, şi împreună au testat diferite formule pentru o variantă fără alcool a vinului său. Din greşeală, Pemberton a amestecat una din variantele de sirop cu apă carbogazoasă, dar produsul rezultat l-a încântat atât de mult încât a decis să-l comercializeze în baruri şi magazine, ca băutură răcoritoare.
Secretarul său, Frank Mason Robinson, a venit cu ideea ca noua băutură să se numească Coca-Cola, o aliteraţie care sintetiza conţinutul ei. Totuşi, formula chimică a acestei băuturi a devenit, încă din acele vremuri, un secret mai bine păzit decât cele de la Pentagon şi nici acum nu se ştie dacă frunzele de coca au rămas un ingredient în prepararea băuturii sau dacă, aşa cum spun reprezentanţii de azi ai companiei, numele coca nu reprezintă nimic altceva decât o adăugire sonoră.
[pullquote]
Coca-Cola, în câteva cifre:
– 146.000 angajaţi în toată lumea
– 1.8 miliarde de pahare de cola băute zilnic
– 200 de ţări în care se vinde
– 350 de băuturi puse în vânzare de compania Coca-Cola
[/pullquote]
Pemberton nu s-a îmbogăţit din comercializarea băuturii sale minune. În primele luni de la lansare, el nu a reuşit să vândă decât un maxim de 9 pahare pe zi, a câte 5 cenţi fiecare, la un automat pus în funcţiune în Atlanta. Şi asta în ciuda faptului că, în prima reclamă pe care a cumpărat-o într-un ziar, Pemberton a pretins că băutura sa, păstrată şi vândută dintr-un butoiaş cu robinet la presiune, vindecă dependenţa de morfină, neurastenia, durerile de cap şi impotenţa.
Pemberton nu a ajuns să vadă cât de mare succes a avut băutura sa. El şi-a vândut gradual din companie diferitor parteneri, iar în 1887 a vândut formula chimică şi numele băuturii lui Asa Candler, un mare om de afaceri din Atlanta. Un an mai târziu, Pemberton a murit, sărac.
Expansiunea Coca-Cola
Asa Candler, om de afaceri şi ulterior primar al oraşului Atlanta, a fost cel care a văzut potenţialul băuturii. El a reuşit să cumpere toate acţiunile companiei pentru suma de 2.300 de dolari. Câţiva ani mai târziu, împreună cu fostul colaborator al lui Pemberton, Frank Mason Robinson, şi încă doi parteneri, Candler a pus bazele corporaţiei Coca-Cola, care avea o capitalizare iniţială de 100.000 de dolari americani. El a crezut în puterea publicităţii şi a lansat moda cupoanelor: cei care primeau o astfel de hârtie puteau să bea gratis un pahar de Coca-Cola, la magazinele unde era vândută. Astfel, la trei ani după înfiinţarea coporaţiei, în 1895, el a putut să anunţe la adunarea acţionarilor că băutura sa este vândută peste tot în SUA.
Primele sticle de Coca Cola au apărut în Mississippi, în 1894, unde patronul unui magazin a decis să o pună şi în sticle, pentru a putea fi dusă acasă de fermieri. Dar îmbutelierea “în masă” s-a făcut abia cu un an înainte de debutul secolului XX, printr-o companie a mai multor oameni de afaceri din Tennessee, care au obţinut de la Candler dreptul exclusiv de îmbuteliere şi de distribuţie a Coca-Cola. Prin crearea sticlei, a mărcii şi a unui sistem de transport şi distribuţie, s-a ajuns în câteva decenii la un adevărat fenomen, care cu greu poate fi egalat de antreprenori. Aproape 2 miliarde de doze de Coca-Cola se vând zilnic în întreaga lume. Nu există ţară unde să nu poată fi băută Coca-Cola. Iar dacă Asa Candler a impus băutura în Statele Unite, Robert Woodruff a pus bazele răsunătorului succes mondial al mărcii. Amândoi şi-au lăsat amprenta în dezvoltarea companiei şi au înţeles că publicitatea este cel mai bun mijloc de a lupta cu concurenţa – cei care produceau cola contrarfăcută, dar şi numele grele precum Pepsi, care produceau propriile băuturi pe bază de cola.
Fără ideile şi străduinţele acestor oameni, astăzi nu am savura, din când în când, câte un pahar de Coca-Cola rece, cu bule înţepătoare.
