România, în pericol

Termenul de “puci” cu privire la ceea ce s-a întâmplat în perioa­da 3-6 iulie, cu o viteză fulgeră­toare – şi, fără niciun dubiu, con­form unui plan bine pus la punct – nu este cel mai dur. S-a vorbit, şi există multe argumente care susţin această ipoteză, despre o lovitură de stat orchestrată cu mij­loace preponderent parlamen­tare şi aparent democratice. Fapt e că România, încălcând cele mai pesi­­­miste pronosticuri raţionale cu privire la mişcările care ar fi urmat să se producă odată cu venirea la putere a mamutului USL, trăieşte săptămâni cu adevărat periculoase, care amin­tesc multora de mineriadele de la începutul anilor ‘90.

Dacă în editorialul precedent publicat în Pagini Româneşti su­geram că rezultatele alegerilor locale de la început de iunie au re­prezentat un tur de forţă pentru USL, acum mă văd nevoit să ajustez aprecierea, în lumina evenimentelor care au urmat primelor alegeri cu acoperire naţională din acest an. La puţin timp după reaşezarea raporturilor de forţă din câmpul politic românesc, am fost martorii unei accelerări a timpului politic.

Un moment de cotitură l-a reprezentat sentinţa definitivă de condamnare primită de fostul premier Adrian Năstase, o decizie care a inflamat spaţiul public autohton, care a făcut o impresio­-­nantă presă internaţională şi care a schimbat radical comportamentul blocului trans-politic ce se opu­ne cu precădere lui Traian Băsescu. Tentativa (foarte probabil, regi­zată) de sinucidere a lui Adrian Năstase a aruncat în spa­ţiul public românesc şi mai multă emoţie, element foarte important în ceea ce avea să fie un plan de a muta România de pe coordonatele pe care, cu greutate, abia reuşise să se aşeze în ultimii ani.

După condamnarea lui Adrian Năstase, foarte repede au fost demarate procedurile – parlamentare şi nu numai – în urma cărora, cu viteză fulger, în doar 4 zile, au fost schimbaţi nr.1, nr. 2 şi nr. 3 din statul român. Încăl­când regulamente şi legi, uraganul parlamentar în care USL e pivot principal – dar la care s-au raliat şi forţele politice oportu­niste -, a înlocuit şeful Senatului şi al Camerei Depu­taţilor. Imediat, tot în Parlament şi în ciuda analizei Curţii Consti­tuţionale cu privire la temeiul demersului, a fost suspendat, pentru a doua oară, preşedintele Traian Băsescu şi trimis la referendumul pentru demitere, la finele lunii iulie.

Marşul forţat împotriva regu­lilor constituţionale şi statului de drept girat de USL – dar şi de o parte însemnată din mass-media, care e a cincea roată la căruţa acestei construcţii ce ameninţă serios viitorul democratic al României – a provocat reacţii internaţionale dure, cu precădere vestice, cărora li se poate cu greu găsi predecent în istoria recentă. Uselizată forţat, cu metode care amintesc deopotrivă de bolşevism şi de fascism, România şi-a fragi­lizat enorm şi foarte repede pozi­ţia în Uniunea Europeană, cu pro­- babilitatea de a primi sancţiuni de o fermitate fără precedent pentru clubul în care a intrat atât de greu.

Condusă, aparent, de un premier cu grave probleme de mora­litate – CV-ul acestuia cuprinde pasaje de maximă impostură (fie plagiat extins, fie masterate inventate) – şi de un preşedinte interimar care a făcut din isterie regulă de viaţă, dar condusă, în realitate, de un conglomerat de forţe care aminteasc de cele mai întunecate coşmaruri din regiune, România traversează, cu adevărat, momente foarte dificile în istoria sa contemporană.

Jocurile nu sunt definitiv făcute – în acest sens, referendumul din 29 iulie e un moment foarte important –, dar perspective cât de cât luminoase nu sunt foarte multe. Chiar dacă lucrurile se vor redresa parţial din punct de vedere politic în viitorul imediat – deşi nu există garanţii ferme în acest sens – răul făcut de înspăi­mântătoarea Uniune Social-Liberală e deja atât de mare încât va fi nevoie de ani buni pentru a-l repara. Din păcate…