Dacă Montréal ar fi fost capitala Olteniei, la referendumul de demitere a preşedintelui României organizat la Consulatul General am fi avut o prezenţă la vot de 200%. Aşa, din cei peste 50 de mii de români care trăiesc pe malurile râului St-Laurent, au mers la urne doar 850 de persoane, dintre care marea lor majoritate, adică 750, au votat pentru demitere.
Numărul mare de votanţi în favoarea demiterii lui Traian Băsescu a fost explicat recent de o venerabilă doamnă din comunitatea românească de la Montréal. Domnia-sa spunea că foarte mulţi intelectuali din ţară au votat în favoarea USL şi, implicit, împotriva lui Traian Băsescu. Aceasta o fi explicaţia şi pentru procentul mare obţinut de USL la Montréal, peste 88 la sută din totalul celor prezenţi la vot. Ca om care nu îi poate înghiţi pe mafioţii de la USL, nu pot decât să mă bucur că la Montréal nu trăiesc mai mulţi “intelectuali”, altfel ar fi fost mari şanse să depăşim producţia de voturi la hectar. De altfel, îmi amintesc că, în 2004, când preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu, a venit la Montréal pentru inaugurarea Pieţei României şi a fost întâmpinat cu huiduieli, un grup de “cetăţeni de bine” a organizat un “protest al intelectualilor din Montréal” împotriva acestei “acţiuni huliganice”. Să fie vorba de aceiaşi oameni?
Cât despre “intelectualii” din România care ar fi votat cu USL, personal nu ştiu prea mulţi. Dacă facem abstracţie de “filosofii” de la Antenele lui Voiculescu, în frunte cu Badea şi Ciutacu, constatăm că intelectuali de rang mai mic – precum Pleşu, Liiceanu, Cărtărescu sau Patapievici – nu ar vota cu USL nici dacă le-ai tăia o mână. Dar, în sfârşit, fiecare cu conştiinţa şi cu intelectualii lui.
Dincolo de aceste observaţii, nu pot să nu mă întreb ce s-a petrecut în mintea românilor din Canada, pentru ca opţiunile lor de vot să se schimbe atât de radical faţă de ultimele alegeri.
La prezidenţialele din 2004, la Montréal, Traian Băsescu a fost votat de 97% dintre cei care s-au prezentat la urne, în timp ce contracandidatul său, Adrian Năstase, a primit doar 3% din voturi. Trei ani mai târziu, la referendumul din 2007, Traian Băsescu a fost din nou susţinut de marea majoritate a celor prezenţi la vot, pentru ca, la alegerile din 2009, Băsescu să câştige cel de-al doilea mandat graţie votului românilor din Diaspora.
Astăzi, procentul celor care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu, din numărul celor prezenţi la urne, a fost mai mare la Montréal decât media naţională din România: 88,23% – la Montréal, faţă de 87,52% – în ţară.
Ce s-a întâmplat? Cum de au ajuns românii din comunitatea noastră să voteze într-o proporţie aşa de mare în favoarea procedurii de demitere iniţiate de “intelectualii” de la USL?
Dacă m-aţi fi întrebat, aş fi băgat mâna în foc că românii din Diaspora nu vor vota niciodată cu foştii comunişti şi cu securiştii care au subjugat România şi ne-au făcut pe mulţi dintre noi să ne refugiem în alte colţuri ale lumii.
Cum poate un imigrant român, plecat din ţară din cauza unora ca Iliescu, Voiculescu sau Năstase, să voteze conform intereselor unei grupări politice care are drept scop aservirea instituţiilor statului? Cum poate un român stabilit într-o ţară democratică din Occident să voteze pentru o grupare politică care vrea să întoarcă România la vremurile de tristă amintire din perioada fesenistă a lui Iliescu sau din aceea mafiotă a lui Năstase? Oare chiar nu învăţăm nimic din democraţia canadiană în care trăim? Sau urâm atât de mult ţara din care am plecat încât vrem să o împingem definitiv în prăpastie?
Nu vorbim aici de rămânerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Aceasta a devenit o chestiune secundară. Nici măcar nu e vorba despre o luptă între două tabere politice. Ceea ce se întâmplă, în prezent, în România, este atacul disperat al unei găşti mafiote împotriva slabelor redute democratice ale unei ţări ieşite cu greu de sub influenţa sovietică şi intrate cu mari sacrificii în familia ţărilor democratice.
Reacţia fără precedent a instituţiilor internaţionale şi a unor guverne din Occident şi vizita fulger a unui înalt funcţionar american la Bucureşti sunt dovezi că USL a luat-o rău de tot pe arătură. Nu de dragul lui Traian Băsescu s-a dus la Bucureşti adjunctul lui Hillary Clinton, ci pentru că acţiunile grupului Voiculescu-Antonescu-Ponta pun în pericol însăşi existenţa statului de drept în România.
Pot să înţeleg dorinţa firească a românilor de a nu-l mai vedea în fruntea statului pe Traian Băsescu, din cauza măsurilor economice drastice pe care le-a susţinut. Ceea ce nu pot să înţeleg este sacrificarea României pentru această cauză, acceptul pe care românii din Diaspora l-au dat pentru încălcarea flagrantă a legilor şi a normelor democratice.
Astăzi îl dăm jos pe Traian Băsescu, fiindcă nu ne mai place de el, iar pentru asta suntem dispuşi să radem totul: Constituţie, legi, echilibrul economic cu greu dobândit, prestigiul României în lume şi chiar libertatea românilor de a circula şi de a munci în UE. Dar ce se va întâmpla mâine, când nu ne va mai plăcea de Antonescu sau de cel pe care îl vom pune în loc? O luăm de la capăt? Suspendăm, încălcăm legi, fraudăm alegeri? De ce să putem folosi astfel de metode în cazul lui Traian Băsescu şi să nu facem la fel în cazul următorului sau următorilor preşedinţi?
Ca şi în alte dăţi din trecut, celelalte publicaţii de limba română de la Montréal joacă vestita carte a “neutralităţii”. Nu este exagerat să spunem că unele aşteaptă să vadă care tabără va câştiga, pentru a se solidariza cu ea şi a o condamna pe cealaltă.
Cum poţi fi însă neutru când ţara din care provii şi în a cărei limbă îţi scrii articolele este călcată pur şi simplu în picioare de o bandă de infractori de cea mai joasă speţă? Dar tăcerea este şi ea o formă de comunicare…
În final, celor care au votat la Montréal pentru demiterea preşedintelui Băsescu le-aş propune un exerciţiu de meditaţie. Gândiţi-vă că aţi votat la fel ca următoarele persoane: Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Sorin Ovidiu Vântu, Cătălin Voicu, Viorel Hrebenciuc, Radu Mazăre, Marian Oprişan, Corneliu Vadim Tudor sau Gigi Becali. Acum, pentru a finaliza exerciţiul, vă rog să completaţi lista, adăugându-vă numele în spaţiul care urmează: ………………………………………….
