Alegerile din Québec au făcut istorie, oferindu-i lui Pauline Marois şansa de a fi prima femeie premier din istoria Québecului. Dorinţa schimbării nu a fost, totuşi, suficient de mare printre votanţi încât să-i ofere Partidului Québécois un guvern majoritar. Accentul pus de liderii PQ, în ultimele zile de campanie, pe separarea provinciei de Canada i-a făcut, probabil, pe unii nehotărâţi să migreze către PLQ, care a obţinut un scor mai bun decât anticipau sondajele de opinie. Preţul: Jean Charest a pierdut mandatul de premier (ba chiar şi pe cel de deputat în Sherbrooke, circumscripţia în care a candidat în ultimii 28 de ani).
PQ a obţinut 54 de locuri în Parlament, PLQ – 50, CAQ – 19 şi Québec Solidaire (QS) – 2. Pentru majoritate parlamentară, erau necesare 63 de locuri. Dacă privim votul popular, procentele sunt foarte apropiate între primele două partide: 31,94% pentru PQ şi 31,21% pentru PLQ (Parti Québécois a avut doar 32.000 de voturi în plus faţă de Partidul Liberal!). Mai departe, 27,06% dintre alegători s-au dus spre Coalition Avenir Québec şi 6,03% pentru Québec Solidaire.
Oricât de mult se laudă Pauline Marois cu victoria obţinută, cele 0,73% în plus faţă de PLQ nu-i oferă partidului său niciun drept să-şi impună agenda. Viaţa unui guvern minoritar nu depăşeşte, de regulă, 24 de luni. Este foarte posibil, deci, ca alegătorii să fie rechemaţi la urne în 2014.
Trebuie remarcat că, pentru CAQ, obţinera de voturi a fost mai dificilă decât se prognoza. Chiar şi liderul CAQ, François Legault, a avut dificultăţi în circumscripţia sa, L’Assomption. Contracandidata sa din partea PQ a fost tocmai o politiciană de origine română, Lizabel Corina Nitoi. Cei doi au fost umăr la umăr, dar, până la urmă, Legault a obţinut victoria, cu o diferenţă de 1,078 de voturi.
Guvernarea minoritară a PQ va fi un test de foc pentru toate partidele. Probabil Parti Québécois va forţa nota din prima luna de activitate parlamentară, mizând pe faptul că opoziţia nu va avea curajul să voteze aşa de repede o moţiune de cenzură. Ar trebui să treacă, în acest fel, o nouă lege 101, mult extinsă, îngheţarea taxelor şcolare etc. Rămâne de văzut dacă, de frica unor noi alegeri, PLQ şi CAQ îşi vor trăda alegătorii, lăsând Québecul să facă un pas înapoi şi să se întoarcă în zodia nefastă a naţionalismului. Dacă ar fi corecţi faţă de cei care le-au acordat votul, liberalii şi CAQ ar trebui să o aducă pe lidera PQ înapoi în viaţa reală.