Stagiunea 2012-2013 a teatrului românesc la Montréal se deschide duminică, 30 septembrie, cu comedia Ultimul Don Juan, de Neil Simon, în regia lui Peter Bokor. Este o producţie a Teatrului Nottara, avându-i în distribuţie pe Constantin Cotimanis, Victoria Cociaş, Luminiţa Erga şi Raluca Gheorghe.
Barney Daycash, personajul principal al comediei scrise de Neil Simon, e un bărbat în floarea vârstei. Are soţie, copii, casă şi conduce un restaurant de succes. Aparent, un om împlinit. El se satură însă de rutină şi se hotărăşte să încerce altceva. Pândeşte momentul în care garsoniera mamei sale este liberă şi pregăteşte terenul pentru o serie de întâlniri amoroase clandestine.
Regizorul piesei Ultimul Don Juan, Petre Bokor, se întoarce la Montréal ca acasă, oraşul fiind prima oprire în aventura sa canadiană, începută în 1977. “Am plecat din ţară imediat după cutremur. Nu am avut niciun motiv politic sau economic, dar familia mea a scăpat ca prin urechile acului, deşi locuiam în centrul Bucureştiului (care a fost devastat de seismul de 7,2 grade pe scara Richter, n.n.). În 40 de secunde, au pierit mulţi prieteni, între care şi regretatul Toma Caragiu”, spune regizorul.
Petre Bokor a absolvit Institutul de Teatru şi Film în 1970, în aceeaşi clasă cu Dan Piţa şi Mircea Veroiu. Când a hotărât să emigreze, era deja un nume cunoscut în Bucureşti, unde regizase mai multe filme de televiziune. În Canada, după prima oprire la Montréal, se va stabili la Edmonton, unde, timp de 10 ani, a fost directorul teatrului francez şi a predat artă teatrală la University of Alberta. Între ‘89 şi ’91 a făcut o schimbare geografică şi lingvistică de 180 de grade, acceptând un post de profesor la Universitatea Naţională a Australiei, în Canberra.
Mijlocul anilor ’90 îl găseşte făcând naveta între Canada şi România, unde va pune în scenă la cele mai importante teatre ale ţării, “toate din Bucureşti, cu excepţia celui de revistă”. “Zece ani m-am întors în România numai în vacanţă, iar după ce am ieşit la pensie, în 2002, am putut să petrec vreme acolo şi în timpul stagiunilor. Am făcut 60 de spectacole, iar unul dintre cele mai noi este “Ultimul Don Juan”, o comedie adorabilă”, mai spune regizorul.
Cum este experienţa de regizor de teatru din perspectiva imigrantului?
Cred că actul artistic de calitate trece inalterabil, cu farmec şi cu demnitate, peste toate graniţele geografice şi lingvistice, iar arta teatrală se alătură cu succes acestei “globalizări”. Aş spune că “migraţia” artiştilor s-a dovedit benefică atât pentru îmbogăţirea stilistică a creatorilor, cât şi pentru teatrele unde au poposit.
Cum a influenţat şcoala de teatru din România punerea în scenă a unor piese de teatru canadiene?
În ce mă priveşte, cele învăţate de la marii şi minunaţii mei dascăli într-ale regiei m-au ferit de complexe şi de incertitudini, pe toate meridianele culturale pe care mi-a fost dat să lucrez. Am realizat, pe parcursul deceniilor, pe patru continente, aproape 200 de specta- cole – dintre care nu puţine au câştigat aplauzele publicului.
Ce a însemnat întoarcerea în teatrele româneşti?
O şansă de a-i arăta pu-blicului din România ce am învăţat mai valoros de-a lungul anilor de lucru în teatrele din vestul Canadei, şi totodată şansa de a lucra din nou cu cei mai buni artişti ai scenelor din ţară.
A fost şi rămâne o mare satisfacţie pentru mine să mă întorc periodic acasă, ca să-mi exercit profesia în ţara şi în limba în care am deprins-o.
Ce reprezintă pentru dvs. piesa Ultimul Don Juan?
O comedie plină de voioşie şi de tandreţe; una din cele mai apreciate scrise de remarcabilul comediograf american Neil Simon. Am realizat spectacolul cu o distribuţie de mare calibru, un grup de artişti deosebit de înzestraţi şi de iubiţi, cu care am mai avut plăcerea să lucrez în trecut.
În fruntea distribuţiei, în rolul ultimului Don Juan, apare inegalabilul Constantin Cotimanis (care a “bătut” America de Nord cu comedia “Operele complete ale lui Wlm Şxpr”), alături de cunoscutele actriţe Victoria Cociaş, Luminiţa Erga şi Raluca Gheorghiu. Scenografia spectacolului poartă semnătura Vioricăi Petrovici.
De altfel, succesul producţiei s-a confirmat cu ocazia turneelor întreprinse până acum pe mai multe scene din România şi din Europa.
Ce aşteptaţi de la turneul care va avea loc la Toronto şi Montréal?
Aş dori ca publicul de aici să primească spectacolul cu aceeaşi bucurie cu care l-am creat noi. Mă aştept ca, după vizionarea lui, spectatorii din Toronto şi Montréal să plece imediat în ţară, ca să-l revadă pe scena Nottara-ului!
***
Comedia Ultimul Don Juan se joacă duminică, 30 septembrie, de la 6pm, la Théâtre Desjardins, sala Jean Grimaldi – Cégep André Laurendeau (1111 Lapierre, LaSalle, H8N 2J4, www.theatredesjardins. com).
Piesa Jubileul, cu Maia Morgenstern, este programată pentru vineri, 19 octombrie, de la 8pm, la sala Auditorium de la Grande Bibliothèque (475, boul De Maisonneuve Est, Montréal, H2L 5C4).
Biletele se găsesc la Librăria Pagini Romaneşti (atât la sediul din 4954 Décarie # 200, H3X 2H7, tel. 514 543 1412, cât şi online, la www.librariaromanilor.com), la preţul general de 30$ şi redus la 25$, pentru elevi, studenţi sub 25 de ani şi pensionari peste 65. La vânzările online, se adaugă o taxă de 2$/bilet pentru procesare şi livrare prin Canada Post.
Organizatorul, Asociaţia ROCADE, oferă şi abonamente pentru ambele spectacole, la preţul de 55$.
