Să tot fie câteva mii de ani de când ba unii, ba alţii, ne prevestesc sfârşitul lumii. Se pare că va fi un sfârşit şi anul acesta. Dacă e să fac haz de necaz, din fericire, nu va fi ultimul. O să mai avem şi alte sfârşituri anunţate, mediatizate şi chiar crezute.
Cu toate acestea, bunica mea nu credea în povestea cu sfârşitul lumii. Ea avea o viziune mult mai largă despre lume şi-mi amintea când se ivea prilejul “he, măi copchil năzdravan, lumia aiasta n-o înceaput cu tini şi nici cu tini nu s-a găti, aşé că punii burta pi cărţi, că mai ai încă multă mămăligă di mâncat, până ai priciepii şi tu cum îi cu lumia”.
Dar, într-o bună dimineaţă, a plecat ţinând în mână un ciot de lumânare, într-o lume numai de ea ştiută, cu acelaşi zâmbet ştrengăresc la colţul gurii, de parcă ar fi continuat să mă dădăcească: “ai văzut, măi, uriechietuli, că lumia nu să gată dacă io nu mai sunt?”. Avea dreptate, lumea se deplasa cu aceeaşi nepăsare din ziua precedentă, cu aceleaşi nevoi, înjurând aceleaşi gropi în care căruţele-şi încleiau roţile.
Atunci am crezut că sfârşitul lumii este doar o afacere individuală. Mai pe urmă, însă, mi-am dat seama că mă înşelasem. În societatea în care trăim, tot mai mercantilă, tot mai individualistă, unde vecinul din dreapta nu-i sigur de cum arată vecinul din stânga, pierderea unei persoane dragi seamănă tare bine cu apocalipsa. Dacă, pentru durerea celor ce rămân, timpul este singurul leac, pentru nevoile imediate, precum şi pentru cele de durată, leacuri sunt mai multe.
Dar, mai înainte de a vă recomanda leacuri pentru lipsa banilor, trebuie să ne punem întrebarea: este sau nu important ce se întâmplă în urma dvs., atunci când va veni timpul ciotului de lumânare? Dacă spuneţi că vă pasă de ce se va întâmpla copiilor, soţului sau soţiei, când sursa de venituri dispare odată cu dumneavoastră, ei bine, sunt două soluţii.
Prima – şi poate cea mai uşoară – e să aveţi destui bani puşi deoparte, pentru toate eventualităţile. Mă gândesc la impozitele pe plus valoarea agonisită, care nu sunt prea răbdătoare, la şcoala copiilor, la casă şi masă, la ultimele cheltuieli şi încă la multe altele. Dacă totul e prevăzut şi rezervele sunt disponibile, felicitări. Dacă nu, iar decizia ştiu că e grea, e timpul să întâlniţi cât mai repede un consilier în securitate financiară. E bun să vă vorbească şi despre atunci când veţi mai fi şi o să vă mai trebuiască bani, precum şi despre când nu veţi mai fi, iar bani vor trebui în continuare.
O să-mi iertaţi toată această morală, dar încă văd multe cazuri care se trezesc la realitate când e puţin prea târziu. Şi, pentru că aţi avut bunăvoinţa să citiţi până aici, o să vă spun şi un mic secret, pe care companiile de asigurări nu se grăbesc să-l facă cunoscut. Într-un viitor nu prea îndepărtat – vorbim de luni sau, cel mult, de un an sau doi – produsele garantate de asigurare vor fi înlocuite cu produse negarantate. Este un fenomen general, la care obligă ratele foarte mici ale dobânzilor pe termen lung. Asta înseamnă că, în noile contracte, companiile îşi vor rezerva dreptul de a creşte primele pe care le plătiţi, în funcţie de rentabilitate. Doar atunci o să înţelegem mai bine, probabil, importanţa de a avea un contract garantat de la un capăt la altul, indiferent de variaţiile pieţei finaciare. Şi variaţii au fost în ultimii zece ani şi or să mai fie şi în continuare.
Acum aveţi două motive să vă gândiţi serios la viitorul finaciar al familiei dumneavoastră: starea de sănătate, care trebuie să fie rezonabilă, şi garanţia contractului. Toate acestea, însă, înainte ca un sfârşit al lumii să se întâmple. Eu vă doresc o săptămâna cu bucurii.
